Ce este nonficțiunea creativă? Cele 4 elemente ale nonficțiunii creative

Ați întâlnitnon-ficțiune creativăde nenumărate ori — în conversație, pe rețelele de socializare și pe pagina scrisă, dar ați putea să o definiți sau să explicați dacă vi se va întreba? Aici, ne vom uita la tipurile de scris și de vorbire care fac ca poveștile, podcasturile și nenumărate alte medii să prindă viață, toate în timp ce rămânem la adevăr.

Ce este non-ficțiunea creativă?

Non-ficțiunea creativă este un gen de scriere care combină relatările faptice găsite în non-ficțiune cu tehnici literare găsite în ficțiune și poezie. Cu alte cuvinte, este o poveste adevărată, cu o notă de fler literar. Anumite genuri de non-ficțiune sunt adesea scrise ca non-ficțiune creativă, cum ar fi memoriile, eseurile personale, jurnalismul literar și scrierea de călătorii și mâncare. O poveste de non-ficțiune creativă eficientă informează și distrează cititorii săi.

4 elemente ale non-ficțiunii creative

Diferența cheie dintre non-ficțiunea tradițională și non-ficțiunea creativă este utilizarea dispozitivelor și tehnicilor literare. În timp ce personajele și evenimentele dintr-o operă de non-ficțiune creativă ar trebui să fie exacte din punct de vedere real, ele sunt prezentate într-un mod care este intenționat captivant pentru cititor.

Câteva elemente pe care le veți găsi în non-ficțiunea creativă includ:

1 Setarea scenei

Scriitorii se concentrează pe detaliile tangibile despre un moment și un loc pentru a-și scufunda cititorii într-o scenă. Acest lucru poate fi realizat prin dispozitive literare, cum ar fi imaginile, comparațiile și metaforele.

2 Dezvoltarea caracterului

Oamenii adevărați sunt completați cu povești de fundal, maniere și motivații, la fel ca în viața reală. Unele tehnici literare pe care le puteți găsi în non-ficțiunea creativă sunt flashback-urile, caracterizarea directă și dialogul.

3 Narațiune

La fel ca romanele, poveștile creative de non-ficțiune au un început, un mijloc, un punct culminant și un sfârșit. Ordinea în care se desfășoară aceste evenimente este narațiunea poveștii. Folosind diferite structuri narative, scriitorul poate controla ritmul în care se desfășoară evenimentele și poate atrage cititorul mai mult în poveste.

4 Subiectivitatea

În non-ficțiunea tradițională, scriitorul păstrează distanța față de subiect. Dar în non-ficțiunea creativă, perspectiva, emoțiile și intuițiile scriitorului pot face parte din poveste. Acest lucru este valabil mai ales pentru eseurile personale, care sunt adesea scrise dintr-un punct de vedere la persoana întâi.

În ceea ce privește structura, non-ficțiunea creativă împrumută elemente din ficțiune, cum ar fi capitole, acte, cronologie neliniare și ritm. În non-ficțiunea creativă, scriitorii transformă evenimentele în povești, într-un mod care curge natural și îi menține pe cititori implicați de la început până la sfârșit. Dar faptele sunt încă primare.

Forme de non-ficțiune creativă

Formele comune de non-ficțiune creativă includ memorii, eseuri personale, jurnalism literar, scris despre călătorii, scris despre mâncare și multe altele.

Memoriu

Un memoriu este un tip de non-ficțiune creativă în care autorul scrie despre experiențele și evenimentele trecute din propria viață. Memoriile sunt de obicei narațiuni mai lungi care implică reflecție extinsă, dezvoltarea caracterului, dialog, descrieri de scene și alte tehnici literare pentru a împărtăși amintirile și intuițiile autorului. Scopul este de a crea o poveste de viață precisă, dar captivantă.

eseu personal

Eseul personal este o scurtă compoziție în proză în care autorul explorează un anumit subiect, experiență sau idee din punctul său de vedere personal. Eseurile personale folosesc instrumente literare precum limbajul descriptiv, umorul și meditațiile filozofice pentru a împărtăși gânduri și reflecții cu cititorii. Evenimentele și subiectele sunt extrase din viața autorului și pot varia de la absurd la banal și cotidian.

Jurnalism literar

Cunoscută și sub denumirea de jurnalism narativ, jurnalismul literar combină raportarea faptică și cercetarea cu descrieri scenice vii, profiluri de personaje, ritm dramatic și detalii senzoriale bogate. În jurnalismul tradițional, există o structură cunoscută sub numele de „piramida inversată”, care descrie modul în care jurnaliștii plasează cele mai importante informații la începutul poveștii și apoi își parcurg detaliile până ajung la o concluzie clară. Jurnalismul literar îi permite jurnalistului să abandoneze această structură pentru a spune povestea în modul în care consideră că va fi cel mai convingător pentru cititori.

Alte forme

Alte forme de non-ficțiune creativă sunt scrisul de călătorie, scrisul de mâncare și istoriile orale. Uneori, aceste genuri se suprapun, cum ar fiEat, Pray, Love alui Elizabeth Gilbert (scriere de călătorie și memorii) sauViața mea în Franțade Julia Child (scriere de mâncare, scris de călătorie și memorii).

Non-ficțiune și ficțiune vs. non-ficțiune creativă

De cele mai multe ori, diferența dintre ficțiune și nonficțiune este simplă. Poveștile adevărate sunt non-ficțiune; poveștile inventate sunt ficțiune. Din când în când, veți întâlni o scriere care se citește ca o ficțiune, dar se bazează pe fapte. Ați găsit o bucată de non-ficțiune creativă. Deci, care este diferența dintre ficțiune, nonficțiune și nonficțiune creativă?

Nonficțiunea urmărește pur și simplu să transmită informații sau argumente faptice într-un mod clar și direct.În general, îi lipsesc un limbaj descriptiv extins, dezvoltarea caracterului sau elemente narative. Exemple de non-ficțiune simplă sunt lucrările de cercetare științifică, rapoartele de poliție, manualele, articolele de jurnalism tradițional și unele biografii.

Ficțiunea inventează personaje, decoruri și intrigi care sunt în cele din urmă produse ale imaginației.Autorul este liber să modifice evenimentele și rezultatele pentru a servi povestea. Ficțiunea poate fi inspirată de evenimente adevărate, dar dacă orice parte a poveștii este neadevărată, modificată sau neverificabilă, atunci povestea este considerată ficțiune.

Non-ficțiunea creativă trăiește între aceste două genuri, îmbinând acuratețea faptelor cu flerul literar.Nimic nu este inventat, dar utilizarea elementelor literare ar putea face ca povestea să se citească mai mult ca un mister, dramă, comedie sau alt gen de ficțiune.

Exemple creative de non-ficțiune

Mănâncă, roagă-te, iubeștede Elizabeth Gilbert

Acest memoriu relatează un an pe care autoarea, Elizabeth Gilbert, l-a petrecut călătorind în lume după un divorț dificil. Ea folosește o structură narativă din trei părți bazată pe cele trei țări diferite pe care le-a vizitat în acel an. Deși evenimentele și personajele sunt înrădăcinate în experiențele ei, utilizarea ei a structurii narative netradiționale, flashback-uri, imagini și punctul de vedere la persoana întâi o fac o lucrare de non-ficțiune creativă.

Hoțul de orhideede Susan Orlean

Hoțul de orhideeeste o lucrare de jurnalism literar care îmbină trei povești distincte.

Orlean folosește cercetări ample, interviuri, studii de caracter și propriile sale experiențe pentru a genera materialul non-ficțiune. Apoi, ea împarte povestea în trei fire distincte și le împletește împreună, folosind o structură narativă netradițională și un ritm adoptat din ficțiunea dramatică.

Irons in the Firede John McPhee

Pentru a raportaIrons in the Fire, John McPhee a călătorit cu un inspector de marcă de vite prin Nevada rurală, cercetând și luând notițe despre fiecare interacțiune și conversație pe care a avut-o pe parcurs. Articolul său de lungă durată este plin de dialoguri bogate cu personaje, decoruri descriptive și chiar elemente de suspans și mister, în timp ce McPhee transmite poveste după poveste despre disputele de vite din Vestul Sălbatic.

În sânge recede Truman Capote

Celebra lucrare de non-ficțiune creativă a lui Truman Capote, „În sânge rece” spune povestea adevărată a uciderii unei familii de fermă din Kansas. În loc să prezinte pur și simplu faptele adunate prin rapoarte și interviuri ale poliției, așa cum ar face un jurnalist tradițional, Capote își schimbă perspectivele și folosește flashback-uri pentru a construi viața subiecților săi.

Nu ne pot ucide până când nu ne ucidde Hanif Abdurraqib

Într-un eseu intitulat „A plouat în Ohio în noaptea, Allen Iverson l-a lovit pe Michael Jordan cu un crossover”, Hanif Abdurraqib povestește în detaliu granulat un joc de trei secunde în timpul unui joc de baschet. Piesa s-a întâmplat într-adevăr, dar intuițiile pe care le culege și limbajul pe care îl folosește se despart de o simplă joc cu joc.

Întrebări frecvente despre nonficțiune creativă

Ce este non-ficțiunea creativă?

Non-ficțiunea creativă este un gen de scriere bazată pe fapte care folosește tehnici literare pentru a spune povești adevărate într-un mod convingător.

Cum este non-ficțiunea diferită de non-ficțiunea creativă?

Non-ficțiunea obișnuită se concentrează doar pe transmiterea de fapte și informații fără prea mult fler literar, în timp ce non-ficțiunea creativă folosește dispozitive de povestire pentru a implica cititorii.

Care sunt diferitele tipuri de non-ficțiune creativă?

Unele forme obișnuite de non-ficțiune creativă includ memorii, eseuri personale, jurnalism literar, scris despre călătorii, scris despre mâncare și scris cu umor.