Definiții ale conceptelor cheie ale gramaticii

Gramatica este fundamentul tuturor scrierii și vorbirii noastre în engleză. Având o bază solidă, este mai ușor să obțineți fluență. Vorbitorii nativi pot beneficia de o reîmprospătare a noțiunilor de bază ale gramaticii engleze, pe care este posibil să le fi uitat în timp. Reîmprospătarea elementelor de bază este o modalitate de a ajuta la eliminarea obiceiurilor proaste în scris.

Fragmente din discurs

În gramatica engleză, cele opt părți majore de vorbire sunt substantivul, pronumele, adjectivul, verbul, adverbul, prepoziția, conjuncția și interjecția.

Substantive

Modul simplu de a vă aminti substantivele este că se referă la oameni, locuri sau lucruri. Chiar și conceptele intangibile sau abstracte precum ideile sau gândurile sunt lucruri. În următoarele propoziții, substantivele sunt evidențiate:

Sally nu folosește un iPhone . Jared nu mananca subs . The Pământ nu este centru al univers .

Pronume

Pronumele sunt cuvinte care înlocuiesc substantivele: eu, eu, ea, noi, ei, cine, acela, a ta, a lui, a ei etc.

Pronumele au nevoie de antecedente. Aceasta înseamnă că lucrul (sau persoana sau locul) la care se referă pronumele trebuie să fi fost menționat deja pe nume undeva mai devreme în propoziție sau paragraf. Dacă nu este clar la ce lucru se referă pronumele, cititorul poate deveni destul de confuz.

eu a înotat în ocean. Tu a înotat în ocean. El a înotat în ocean. Ea a înotat în ocean. Aceasta a înotat în ocean.

Adjectivele

Adjectivele sunt cuvinte descriptive care adaugă detalii unei propoziții. Ei pot oferi informații importante sau necesare (de exemplu, vă rog să-mi înmânați albastru hârtie), sau pot face propoziția mai interesantă (de exemplu, A rece vântul a suflat în jurul înghețat oraș). Adjectivele descriu substantive. Vă rugăm să coaseți roșu rochie. Vremea este Fierbinte și umed . The umplute jucăria este neclară și rundă .

Verbe

Verbele sunt cuvinte de acțiune: aceasta este o explicație destul de simplificată, dar este cea mai clară. Verbele vă spun ce pune la cale subiectul propoziției.

El a fugit în perete. Ea cumpără pantofi noi. Pisica linge blana ei.

Adverbe

Adverbele descriu verbe, adjective sau chiar o propoziție întreagă. Adverbele se termină adesea cu sufixul -te iubesc (de exemplu, prost, cu foame), dar unele arată la fel cu formele lor adjectivale (de exemplu, cuvântul rapid este folosit atât ca adjectiv, cât și ca adverb).

Prepoziții

Prepozițiile sunt cuvinte mici care spun unde sau când (printre altele) este ceva. Maimuța este pe spatele lui. Adezivul este in spate tabla. Apărătorul de vise este de mai sus patul.

Conjuncții

Conjuncțiile sunt cuvinte precum și, dar și sau care leagă concepte, propoziții sau părți de propoziție.

Am vrut să o cunosc acolo la timp, dar Am rămas blocat in trafic. Nu poți purta șosete și sandale.

Interjecții

Interjecțiile sunt cuvinte precum wow și yay . Sunt sunete pe care le facem pentru a transmite o emoție extremă sau pentru a pune accent atunci când vorbim, uneori când nu ne putem gândi la o modalitate bună de a ne exprima. Problema cu interjecțiile este că necesită mult context pentru a fi înțelese. De exemplu, hey poate să însemne salut , sau asta e grozav , sau nu mai face asta . Hei! Cum stă treaba? Wow! Acele artificii sunt impresionante. Yay! Am trecut calculul!

Timpurile verbului

Verbele vin în trecut, prezent și viitor. Trecutul este folosit pentru a descrie lucruri care s-au întâmplat deja (de exemplu, mai devreme în cursul zilei, ieri, săptămâna trecută, acum trei ani ). Timpul prezent este folosit pentru a descrie lucruri care se întâmplă chiar acum sau lucruri care sunt continue. Timpul viitor descrie lucruri care trebuie să se întâmple încă (de exemplu, mai târziu, mâine, săptămâna viitoare, anul viitor, peste trei ani ).

Timpul trecut I trăit aici când aveam zece ani. Timpul prezent I Trăi aici acum. Timpul viitor I va trăi acolo când sunt pensionar.

Acord intre subiect si predicat

Subiecții la singular iau verbe la singular, iar subiectele la plural iau verbe la plural.

(În acest exemplu, subiectul este îngroșat, iar verbele sunt italice.)

Fratele meu Părinții mei Acord Pronume-Antecedent

Când un pronume înlocuiește un substantiv, substantivul este numit antecedent. Pe a lui Michael prima zi de munca, el era putin nervos. Michael este antecedentul și el este pronumele.

Antecedentul nu trebuie să meargă înaintea pronumelui, dar în propoziții mai lungi poate fi confuz să introduceți pronumele înaintea antecedentului. Pe a lui prima zi de munca, Mihai era putin nervos.

Mod conjunctiv

Conjunctivul este o formă pe care verbele o pot lua pentru a exprima condiții care sunt ipotetice sau nu sunt adevărate. Nu este un timp verbal. Forma conjunctivului folosește de obicei forma de la persoana a treia a verbului cu ‑s scăpat. Când se folosește verbul „a fi” la conjunctiv, timpul prezent este fi și timpul trecut este were.

Conjunctivul este folosit cu anumite expresii care implică o calitate bună sau proastă sau un imperativ. Adesea, verbul conjunctiv este precedat de cuvântul care (ca și în expresiile „este cel mai bine că” și „este esențial că”).

Modul conjunctiv poate exprima condiții care nu sunt adevărate:

Dacă aș fi regină pentru o zi, aș mânca prăjitură la micul dejun, prânz și cină.

Poate exprima situații ipotetice:

Dacă ar fi să proiectez un dulap, acesta ar fi din lemn de tec.

Poate fi folosit pentru a exprima dorințele:

Mi-aș dori să pot pleca în vacanță cu tine.

Poate exprima comenzi sau cereri:

Șeful a cerut să finalizeze proiectul sau să fie concediat.

Poate exprima sugestii:

Îi sugerez să reducă zahărul rafinat pentru a-și îmbunătăți sănătatea.