15 exemple de dispoziție în poezie pentru fanii versurilor

Poeziile sunt un tip excelent de literatură pentru a explora emoțiile. Consultați aceste exemple de dispoziție în poezie pentru a vedea cum poeții celebri creează starea de spirit.

Poezia celebră este o formă de literatură extrem de emoțională. Cititorii simt adesea ceea ce simte autorul atunci când citesc poezie, iar folosirea dispoziției este unilaterală, poeții și autorii își pot împleti sentimentele într-un text. În termeni literari, „dispoziție” se referă la subtonurile de emoție care sunt puse într-o operă, adesea indirect, pentru a crea un sentiment sau un răspuns emoțional în cititor.

Ce creează starea de spirit în poezie?

Poeții au trei moduri principale prin care pot crea starea de spirit într-o poezie. Primul este setarea, care este locația în care apare piesa. Setarea poate afecta direct starea de spirit a unei povești sau a unei poezii. O poveste plasată într-o grădină înflorită va stârni probabil sentimente de fericire și pace. Dacă este plasat într-o pădure întunecată și înfricoșătoare, ar putea aduce sentimente de tristețe sau frică.

Scriitorii pot folosi, de asemenea, imagini pentru a crea o stare de spirit. În poezie, cuvintele senzoriale sunt adesea folosite pentru a transmite sens, influențând direct starea de spirit a piesei. Cuvintele care transmit sentimente de culoare aduc în minte mirosuri familiare sau oglindesc sunetele articolului, toate influențează starea de spirit a poeziei.

În cele din urmă, dicția poate crea starea de spirit a unei poezii. Dicția se referă la alegerile de cuvinte folosite în piesă, iar cuvintele au o greutate emoțională puternică, așa că aceasta este o alegere comună pentru poeți. Când cuvintele transmit emoții puternice, ele creează efectiv o stare de spirit în poem. Pentru a înțelege mai bine modul în care acest dispozitiv literar poate schimba poezia, consultați aceste exemple de dispoziție în poezie pentru a vedea cum poeții folosesc aceste instrumente. S-ar putea să fiți interesat și de aceste exemple de aliterație.

1. „Corbul” de Edgar Allan Poe

În celebra sa poezie „Corbul”, Edgar Allen Poe folosește dicția și imaginile pentru a crea o dispoziție de rău augur, cu o margine ușor paranoică. Prin alegerea cuvintelor sale folosind cuvinte întunecate precum „terori” și „slujitoare”, poetul creează un sentiment de presimțire care provoacă un răspuns emoțional în cititor.

Adăugarea de prevestiri în toată cartea se adaugă la acest ton întunecat, iar starea de spirit a poemului face din aceasta o operă literară binecunoscută. Folosind onomatopee, el conduce poemul înainte și adaugă la sentimentul că se întâmplă ceva sinistru. Când citești „Corbul”, simți un sentiment copleșitor de presimțire. S-ar putea să vă fie utile aceste sfaturi de scris pentru poezie.

„Odată, era un miez de noapte trist, în timp ce mă gândeam, slab și obosit,
Peste multe volume ciudate și curioase de știri uitate,
În timp ce am încuviințat din cap, aproape dând un pui de somn, deodată s-a auzit o bătaie,
Ca despre cineva care bătea ușor, bătea în ușa camerei mele. „
„Este un vizitator”, am mormăit, „bătând în ușa camerei mele...
Doar asta și nimic mai mult.”
Ah, îmi amintesc clar că a fost în decembrie sumbru,
Și fiecare jar pe moarte și-a forțat fantoma pe podea.
Îmi doream cu nerăbdare ziua de mâine; în zadar căutasem să împrumut
Din cărțile mele surceas de întristare — întristare pentru Lenore pierdută —
Pentru fecioara rară și strălucitoare pe care îngerii o numesc Lenore...
Fără nume aici pentru totdeauna.”

Edgar Allen Poe, „Corbul”

2. „Praise House: The New Economy” de Gabrielle Calvocoressi

Gabrielle Calvocoressi creează o dispoziție fericită și extatică în „Praise House: The New Economy”, poemul ei din 2017. Autoarea folosește dispozitive poetice precum repetiția și anafora pentru a crea liste cu lucruri pentru care este recunoscătoare. Deoarece tema poeziei este recunoștința și dragostea, tonul autorului este pozitiv pe tot parcursul. Imaginile cu flori înflorite și supă fierbinte de găluște combinate cu cuvinte precum „bule” și „râsete” se adaugă la tonul vesel al acestei poezii. Astfel, ea folosește atât imaginile, cât și dicția pentru a transmite o dispoziție pozitivă.

„Tufa de rozmarin înflorește
albastrul e nerușinat. De asemenea, găluște
umplut cu abur si supa
așa că mi se umple gura și fac bule
peste râs. Lucruri mărunte.
Oameni care se sărută pe biciclete.
Fiind capabil să urce scările
și fugi înapoi în jos.
Grădina Joannei după zborul lung
spre Tel Aviv. Nefiind reținut
așa cum toată lumea credea că o voi face.
Bărbatul cu dreadlocks
și o cămașă verde perfectă pe jos spre casă
de la locul de muncă. O bere rece
înainte să beau și să mă îmbolnăvesc.”

Gabrielle Calvorcoressi, „Casa de laudă: noua economie”

3. „Am rătăcit singur ca un nor” de William Wordsworth

Alegerea cuvântului din „I Wandered Lonely as a Cloud” stabilește o anumită dispoziție. Cuvintele „vacant” și „închipuit” aduc piesei un sentiment solemn, evocând emoții de a fi singur. Cu toate acestea, pe măsură ce poemul progresează, poetul își găsește inima plină de plăcere, în timp ce se zbârnește cu narcise. Starea de spirit se luminează în timp ce Wordsworth pictează imagini cu dansul într-un câmp de flori de-a lungul mării. Deși această poezie este adesea folosită pentru a prezenta dispozitivul literar de personificare, este, de asemenea, un exemplu excelent de dispoziție în poezie.

„De multe ori, când îmi întâlnesc canapeaua
În stare liberă sau gânditoare,
Ei fulgeră asupra acelui ochi interior
Care este fericirea singurătății;
Și atunci inima mea se umple de plăcere,
Și dansează cu narcisele.”

William Wordsworth, „Am rătăcit singur ca un nor”

4. „Still I Rise” de Maya Angelou

În 1978, Maya Angelou a publicat „Still I Rise”, probabil una dintre cele mai faimoase lucrări ale ei. Starea de spirit înălțătoare a acestui poem provine în mare parte din subiectul său. Angelou discută despre faptul că a fost bătută de societatea din jurul ei, dar promite că ea se va ridica în continuare. Atitudinea autorului se împletește prin poezie pentru a crea o dispoziție plină de spirit, de neînvins, care ridică cititorul și îi dă speranță pentru viitor. Poezia se citește ca un imn care vestește viitorul poetului.

„Poți să mă scrii în istorie
Cu minciunile tale amare, întortocheate,
S-ar putea să mă călcați în pământ
Dar totuși, ca praful, mă voi ridica.
Te supără nădejdea mea?
De ce ești cuprins de întuneric?
Pentru că merg ca și cum aș avea puțuri de petrol
Pompând în camera mea de zi.
La fel ca lunile și ca sorii,
Cu certitudinea mareelor,
La fel cum speranța izvorăște,
Totuși, mă voi ridica.”

Maya Angelou, „Totuși mă ridic”

5. „We Real Cool” de Gwendolyn Brooks

„We Real Cool” este o poezie de Gwendolyn Brooks, publicată în 1959. Ritmul distinctiv al operei literare ajută la generarea unei dispoziții distincte. În poezie, Brooks creează o imagine a unor băieți petrecându-se la sala de biliard în timpul zilei de școală, arătând o fereastră către sentimentele lor despre ei înșiși. Prin alegerea cuvintelor și a limbajului figurat, ambele exemple de dicție, ea creează o dispoziție jucăușă care surprinde bravada tinereții. Deși subiecții ei au îngrijorări serioase, ei folosesc argo și colocvialisme pentru a menține starea de spirit ușoară și tinerească.

„JUCĂTORII DE BILTIN.
ȘAPTE LA LOPATA DE AUR.
Suntem foarte tari. Noi
Parasit scoala. Noi
Pândește târziu. Noi
Loviți drept. Noi
Cânta păcat. Noi
Gin subțire. Noi
Jazz iunie. Noi
Mori curand.”

Gwendolyn Brooks, „Suntem foarte tari”

6. „Stopping by Woods on a Snowy Evening” de Robert Frost

În 1923, Robert Frost a scris ceea ce ar putea fi cel mai faimos poem al său, „Stopping by Woods in a Snowy Evening”. În această celebră operă literară, cititorul simte emoțiile de dor ale autorului în timp ce citește despre dorința lui de a merge în pădurea minunată, întunecată și adâncă. Frost folosește aliterația pentru a atrage atenția asupra cuvintelor și a atracției lor asupra naratorului, chiar dacă naratorul își menține hotărârea și își continuă drumul pentru că are „mile de parcurs” înainte de a adormi. Toate cele trei instrumente de setare, dicție și imagini apar în această poezie celebră.

„Își scutură clopotele hamului
Să întreb dacă există vreo greșeală.
Singurul alt sunet este măturarea
De vânt ușor și fulgi pufos.
Pădurile sunt minunate, întunecate și adânci,
Dar am promisiuni de ținut,
Și mile de parcurs înainte să dorm,
Și mile de parcurs înainte să dorm.”

Robert Frost, „Oprirea la Woods într-o seară înzăpezită”

7. „În cimitir” de Thomas Hardy

„În cimitir” de Thomas Hardy folosește decorul poemului pentru a transmite starea de spirit. Pentru că poezia are loc într-un cimitir, aduce gânduri de moarte și tristețe. Poezia în sine completează decorul cu subiectul său, dar decorul creează starea de spirit, iar cititorii capătă automat un sentiment de tristețe și disperare atunci când îl citesc. Adăugarea mamelor ceartă și gândul sumbru la trupuri îngropate deasupra trupurilor adaugă sentimentului trist al poemului.

— Le vezi pe acele mame care se ceartă acolo?
Remarcă omul cimitirului.
„Unul spune în lacrimi: „E al meu zace aici!”
Altul: „Nu, al meu, fariseu!”
Altul, „Cum îndrăznești să-mi miști florile
Și pune-l pe al tău pe acest mormânt al nostru!
Dar toți copiii lor au fost așezați acolo
În momente diferite, ca șprotul într-o cutie.
„Și apoi canalul principal de scurgere a trebuit să traverseze,
Și am mutat locul în urmă cu câteva nopți,
Și le-a împachetat în fosa generală
Cu alte sute. Dar oamenii lor nu știu,
Și, de asemenea, plânge peste un canal de scurgere nou așezat
Ca orice altceva, pentru a-ți alina durerea!”

Thomas Hardy, „În cimitir”

8. „Dacă” de Rudyard Kipling

În poemul său „Dacă”, publicat în 1910, Rudyard Kipling creează o stare de spirit pozitivă. El creează o stare de inspirație, plină de speranță, spunând cititorului ce poate face „dacă” face anumite acțiuni. Poezia este scrisă ca un tată care dă sfaturi de viață fiului său. Este serios și motivează și cititorul. Din cauza acestei dispoziții, poezia nu se simte prea uscată, deși este concepută pentru a-l învăța pe cititor ceva.

„Dacă poți să-ți ții capul când tot despre tine
Își pierd pe ai lor și dau vina pe tine,
Dacă poți avea încredere în tine când toți oamenii se îndoiesc de tine,
Dar ține cont și de îndoiala lor;
Dacă poți să aștepți și să nu fii obosit așteptând,
Sau să fii mințit, nu te ocupa cu minciuni,
Sau fiind urât, nu lăsa loc urii,
Și totuși nu arăta prea bine și nici nu vorbi prea înțelept:”

Rudyard Kipling, „Dacă”

9. „O zi de naștere” de Christina Rossetti

Poezia „O zi de naștere” surprinde bucuria unei zile de naștere și starea de a fi îndrăgostit. În poezie, Christina Rossetti folosește comparație cu generozitate, comparând inima vorbitorului cu o pasăre cântătoare și o scoica curcubeu. Nu ziua de naștere face atât de bucuroasă inima vorbitorului, ci mai degrabă faptul că dragostea ei a venit la ea în ziua nașterii. Această poezie a fost publicată în 1862 și, deși este simplă, este și puternică. Atât dicția, cât și imaginile sunt folosite pentru a stabili starea de spirit în această piesă.

„Inima mea este ca o pasăre care cântă
al cărui cuib este într-un lăstar de apă;
Inima mea este ca un măr
ale căror ramuri sunt îndoite cu fructe groase;
Inima mea este ca o coajă de curcubeu
Care vâslește într-o mare halcyon;
Inima mea este mai bucuroasă decât toate acestea
Pentru că dragostea mea a venit la mine.”

Christina Rossetti, „O zi de naștere”

10. „Annabel Lee” de Edgar Allan Poe

O altă poezie de spirit de Edgar Allan Poe, „Annabell Lee” surprinde esența durerii în timp ce naratorul își plânge dragostea pierdută lângă mormântul ei de lângă mare. Poe folosește cuvinte pozitive precum „ochi strălucitori” și „frumos”, dar starea generală de spirit este tristă și sumbră. Cuvinte precum „niciodată”, „mormânt” și „mormânt” aduc toate o dispoziție negativă acestui poem. Cititorul rămâne cu tristețe în timp ce privește lumea din punctul de vedere al unui mire în doliu. Decorul și dicția joacă un rol în această piesă.

„Căci luna nu luminează niciodată fără să-mi aducă vise
Despre frumoasa Annabel Lee;
Și stelele nu se ridică niciodată, dar simt ochii strălucitori
Despre frumoasa Annabel Lee;
Și așa, toată noaptea, mă întind lângă
De dragul meu, dragul meu, viața mea și mireasa mea,
În mormântul de lângă mare,
În mormântul ei de lângă marea răsunătoare.”

Edgar Allan Poe, „Annabel Lee”

11. „Jabberwocky” de Lewis Carroll

În „Jabberwocky”, Lewis Carrol folosește acustica sau sunetul poemului pentru a crea o senzație capricioasă. Cu o combinație de rime de sfârșit, onomatopee și cuvinte interne care rime, poemul sună ca o rimă de copil, ceea ce îi conferă o dispoziție inocentă, jucăușă. Deși cuvintele poeziei sunt în mare parte lipsite de sens, starea de spirit vine prin utilizarea dicției de către autor, ceea ce îl face un exemplu fascinant de studiat.

„A fost genial și toves-ul sleth
S-a rotit și a zguduit în wab:
Toți mimsy erau borogove,
Și cu cât mai multe șobolani depășesc.
Ai grijă de Jabberwock, fiul meu!
Fălcile care mușcă, ghearele care prind!
Ferește-te de pasărea Jubjub și evită-te
Nebunul Bandersnatch!”

Lewis Carroll, „Jabberwocky”

12. „Evangeline: A Tale of Acadie” de Henry Wadsworth Longfellow

În „Evangeline: A Tale of Acadie”, Henry Wadsworth Longfellow creează un poem epic care surprinde două stări de spirit distincte. Nu numai că starea de spirit a lucrării are un sentiment de sfâșiere, dar are și o nuanță de speranță, iar aceste două dispoziții se împletesc de-a lungul piesei pentru a crea o poveste complexă. Începe poemul cu sentimente de speranță, spunând chiar că unul dintre personaje este „în cea mai veselă dispoziție”, chiar și atunci când alții sunt „plini de presimțiri sumbre de rău”. Deși poemul se termină cu tragedie, îl lasă pe cititor plin de speranță, deoarece rămășița poporului exilat își amintește de viața lui Evangeline.

„Aceasta este pădurea primordială. Pinii murmurători și cucutele,
Bărbos de mușchi și în veșminte verzi, nedeslușit în amurg,
Stați ca Druizii din vechime, cu voci triste și profetice,
Stai ca harpii, cu barbi care se sprijină pe sâni.
Tare din cavernele sale stâncoase, oceanul învecinat cu voce adâncă
Vorbește și cu accente nemulțuitoare răspunde la bocetul pădurii.”

Henry Wadsworth Longfellow, „Evangeline: O poveste despre Acadie”

13. „The Lofty Sky” de Edward Thomas

„The Lofty Sky” a fost una dintre lucrările anterioare ale lui Edward Thomas, publicată în 1915. În rândurile acestui poem, Thomas exprimă o stare de spirit melancolică, indicând că se simte prins, tânjind după cer, dar blocat în pădure sau sub apă. unde nu poate respira. Thomas se compară cu un pește înfipt în noroi și buruieni, neștiind despre lumea de deasupra lui, adică cerul înalt.

Acest sentiment de neputință surprinde o dispoziție negativă, dar este una la care mulți cititori se pot raporta. Thomas vorbește despre peștii blocați în noroi și buruieni, fără să știe despre lumea de deasupra lui, care este cerul înalt. Poezia este un exemplu excelent de utilizare a imaginilor pentru a prezenta starea de spirit. Ați putea fi, de asemenea, interesat să aflați despre poezia Rumi.

„Sunt rău de pădure
Și toate mulțimile
De copaci gard viu. Nu mai sunt
decât buruienile de pe acest podea
Al râului de aer
Ligi adânc, ligi lat, unde
Sunt ca un pește care trăiește
În buruieni și noroi și dă
Ceea ce este deasupra lui nici un gând.”

Edward Thomas, „Cerul înalt”

14. „Mintea mea pentru mine este un regat” de Sir Edward Dyer

În timp ce unele poezii au stări diferite țesute de-a lungul întregii, „My Mind to Me a Kingdom Is” de Edward Dyer este o poezie cu siguranță fericită. Autorul folosește cuvinte precum „bucurie”, „conținut”, „te rog”, „fericire”, „și „crește” pentru a picta o imagine fericită. Dyer explorează bucuria care vine de la a avea o conștiință curată atunci când cineva alege să reziste tentației de a se bucura de situația celorlalți. Deși creează o lecție morală, este și un exemplu excelent al modului în care alegerea cuvintelor poate crea starea de spirit în poezie. Poetul sugerează, de asemenea, că mintea cuiva este una dintre cele mai mari surse de fericire pe care le poate avea o persoană. S-ar putea să fiți interesat și de aceste exemple de paradox.

„Mintea mea pentru mine este o împărăție;
O bucurie atât de perfectă găsesc în ea
Că depășește toate celelalte beatitudini
Pe care Dumnezeu sau natura l-a atribuit.
Deși îmi doresc mult ceea ce ar avea majoritatea,
Totuși, mintea îmi interzice să tânjesc.”

Sir Edward Dyer, „Mintea mea pentru mine este un regat”

15. „Îți mulțumesc Doamne pentru cea mai mare parte a acestei uimitoare” de ee cummings

Autorul ee Cummings este cunoscut pentru utilizarea greșită a regulilor de punctuație și de scriere cu majuscule, dar în „Îți mulțumesc, Doamne, pentru cea mai mare parte a acestui uimitor”, el ne oferă un exemplu excelent de poezie cu o dispoziție. În această lucrare, el ia forma sonetului shakespearian, adăugând stilul său de semnătură formei clasice de poezie. Lucrarea exprimă recunoștință față de natură și urmează perfect tiparul sonetului. Cu toate acestea, subiectul său este mai puțin despre dragoste și mai mult despre a fi recunoscător. Astfel, starea poeziei este una de fericire și recunoștință. În rândurile sale, cummings exprimă recunoștința pentru toată frumusețea pe care o vede în jurul său, ceea ce îl îndreaptă înapoi spre lauda lui Dumnezeu.

„Îți mulțumesc Doamne pentru cea mai mare parte a acestui uimitor
ziua: pentru spiritele verzi săritoare ale copacilor
și un vis albastru adevărat al cerului; si pentru orice
care este firesc, care este infinit, ceea ce este da.”

ee cummings, „Îți mulțumesc Doamne pentru cea mai mare parte a acestui uimitor”

Ti-a placut asta? Consultați ghidul nostru despre termenii poeziei!