Punctul de vedere la persoana întâi: pătrunderea în capul personajului tău

Punctul de vedere la persoana întâi oferă o perspectivă mai profundă asupra emoțiilor și sentimentelor personajului principal. Utilizați acest lucru în mod constant pentru a evita confuzia cititorului.

Punctul de vedere poate crea blocaje serioase pentru scriitori. Dacă alegeți să scrieți din punctul de vedere la persoana întâi, trebuie să păstrați acel punct de vedere pe tot parcursul cărții și, uneori, poate fi dificil să faceți acest lucru.

Cu toate acestea, este mai greu decât ați putea crede să păstrați corect un singur punct de vedere în scris. Există patru puncte de vedere principale, iar înțelegerea clară a fiecăruia te va ajuta să-l alegi pe cel potrivit și să-ți întărească scrisul.

Scriitor viu

8 dolari pe lună

Living Writer conține șabloane care economisesc timp pentru autori și romancieri. Aplicații iOS și Android disponibile

Încearcă acum

Câștigăm un comision dacă faceți o achiziție, fără costuri suplimentare pentru dvs.

Punctul de vedere la persoana întâi: unul dintre cele patru POV

Mulți scriitori, în special cei care scriu memorii sau conținut autobiografic, decid din timp să scrie la persoana întâi, dar trebuie să rețineți că aceasta este doar una dintre mai multe opțiuni. Cele patru puncte de vedere sunt:

• Prima persoana
• A doua persoană
• Limitat la persoana a treia
• Persoana a treia omniscientă

Iată o privire mai atentă asupra fiecăruia.

Punctul de vedere la persoana întâi

Punctul de vedere la persoana întâi apare atunci când naratorul poveștii este „Eu”. Asta nu înseamnă că trebuie să fie o autobiografie. Scriitorii de ficțiune aleg adesea punctul de vedere la persoana întâi atunci când doresc ca personajul principal să spună povestea din modul în care văd lumea. Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald folosește acest POV cu măiestrie.

Punctul de vedere la persoana a doua

Punctul de vedere la persoana a doua vorbește direct cititorului și folosește „tu” și „noi”. Acest lucru se poate întâmpla în scrierea de ficțiune, dar este mai frecventă în scrierea de non-ficțiune în stil de auto-ajutorare. Bright Lights, Big City de Jay McInerney este un exemplu de persoana a doua folosită cu succes într-un roman.

Punctul de vedere limitat la persoana a treia

Uneori povestea este despre personajul principal, dar „el” și „ea” sunt pronumele pe care scriitorul le folosește pentru a se adresa personajului. Acesta este punctul de vedere limitat la persoana a treia. Limitat înseamnă că naratorul arată doar perspectiva și cunoștințele personajului principal, chiar dacă rămâne la persoana a treia.

Limitat la persoana a treia este un punct de vedere popular folosit de mulți scriitori, inclusiv JK Rowling cu Harry Potter. În Harry Potter, Rowling folosește un narator la persoana a treia, dar arată povestea pe baza a ceea ce se întâmplă cu un singur personaj.

Acest POV la persoana a treia i-a oferit lui Rowling abilitatea de a se îndepărta de Harry doar cât să arate unele evenimente din poveste pe care nu le poate vedea, și asta ajută la mutarea narațiunii.

Punctul de vedere omniscient la persoana a treia

În cele din urmă, punctul de vedere omniscient la persoana a treia oferă o perspectivă completă asupra gândurilor și experiențelor tuturor personajelor. Deși pot exista unul sau două personaje principale, cititorul vede și în mintea sau experiențele altora. Scriitorul folosește în continuare pronumele „el”, „ea” și „ei” pentru a se referi la personajele principale.

Jane Austen este o autoare care tinde să folosească un narator omniscient și să scrie cu pronume la persoana a treia. Acest lucru îi oferă capacitatea de a spune povestea din mai multe puncte de vedere.

Importanța coerenței cu punctul de vedere

Indiferent de punctul de vedere ales, autorul trebuie să rămână consecvent. Dacă deschizi o carte care vorbește despre gândurile personajului principal cu pronume la persoana întâi, atunci trebuie să fii consecvent în folosirea acelor pronume și a acestui punct de vedere pe tot parcursul piesei. Uneori, acest lucru devine dificil.

De ce este asta atât de important? Când schimbi punctul de vedere la jumătatea unei povești, amenințați încrederea pe care ați construit-o cu cititorul dvs. Întreaga arhitectură a poveștii se poate prăbuși.

Deși există unii scriitori pricepuți care pot schimba punctele de vedere în poveste, dar atunci când abia începi, trebuie să fii atent. Dacă schimbați, aveți un motiv convingător pentru a face acest lucru și rămâneți consecvenți, dar dacă nu este absolut necesar, rămâneți cu un singur punct de vedere.

Când să utilizați punctul de vedere la persoana întâi

Din punctul de vedere la persoana întâi, naratorul tău este în poveste și își povestește experiența personală. Acesta poate fi singular sau plural, dar arată cititorului înțelegerea vieții și înțelegerea naratorului.

Dacă un autor folosește punctul de vedere la persoana întâi, veți vedea pronume precum „eu”, „al meu”, „eu”, „al meu”, „eu însumi”, „noi”, „noi”, „nostru” și „noi înșine”. .”

Una dintre cele mai cunoscute opere ale literaturii clasice care folosește un punct de vedere la persoana întâi este Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald. Această carte clasică arată doar punctul de vedere al lui Nick, iar cititorul vede și simte doar ceea ce vede și simte Nick.

Beneficiile scrierii la persoana întâi

În scrierea de ficțiune, POV la persoana întâi poate ajuta cititorul să se conecteze cu personajul principal, arătându-și experiențele și emoțiile în mod intim. Scriitorul intră în capul personajului pentru a vedea ce gândesc și simt.

În al doilea rând, face ca scrierea să se simtă mai personală. În Jocurile Foamei, Suzanne Collins ajută cititorul să se conecteze cu Katniss și cu oroarea acestei lumi distopice, arătându-și experiențele personale și dezvoltarea emoțională prin evenimentele din poveste.

Provocări ale punctului de vedere la persoana întâi

Ca toate punctele de vedere, punctul de vedere la persoana întâi are provocările sale. În primul rând, acesta este un punct de vedere foarte limitat. Cu excepția cazului în care un alt personaj îi spune naratorului sentimentele lor, cititorul nu poate înțelege motivațiile celorlalți din poveste.

În mod similar, cititorul dintr-o narațiune la persoana întâi nu poate ști ce se întâmplă în culise. Scriitorul trebuie să rămână doar cu punctul de vedere al naratorului, chiar dacă mai multe detalii ar putea ajuta povestea să progreseze. Cu toate acestea, acest lucru se poate transforma într-un beneficiu, oferindu-i scriitorului un instrument pentru a adăuga detalii la momentul potrivit, dezvăluindu-le protagonistului.

Alegerea naratorului în punctul de vedere la persoana întâi

O narațiune la persoana întâi poate avea mai multe opțiuni pentru cine este naratorul respectiv. Protagonistul sau personajul principal este adesea ales. În The Catcher in the Rye, JD Saligner folosește această opțiune pentru a spune povestea din punctul de vedere al protagonistului.

Cu toate acestea, scriitorii pot folosi și un personaj secundar sau chiar minor ca narator, amintind de evenimentele care s-au întâmplat cu protagonistul dar și de evenimente pe care protagonistul poate nu le fi cunoscut. The Hound of Baskerville de Sir Arthur Conan Doyle folosește acest lucru cu măiestrie, spunând povestea lui Sherlock Holmes din punctul de vedere al prietenului său Watson. Acest lucru se adaugă la sentimentul de intriga care îl înconjoară pe infamul detectiv.

În cele din urmă, naratorul poate fi un observator exterior. Acest lucru oferă mai puțină perspectivă asupra gândurilor și sentimentelor protagonistului, dar poate permite un punct de vedere mai omniscient pentru a ușura scrierea.

Cuvântul final despre punctul de vedere la persoana întâi

Punctul de vedere la persoana întâi poate spune o carte sau o nuvelă din punctul de vedere al unui singur personaj. Este un instrument literar puternic, dar trebuie să fie consecvent pe tot parcursul poveștii.

Dacă alegeți punctul de vedere la persoana întâi la începutul cărții, rămâneți cu el până la sfârșit pentru a evita confuzia cititorilor.

Vreau mai mult? Consultați ghidul nostru pentru practica scrisului.

Întrebări frecvente despre punctul de vedere la persoana întâi