Prefigurarea în scris: definiție, sfaturi și exemple

Este momentul „aha” – când totul se reunește în sfârșit în poveste. Este o descoperire interesantă pentru cititor, dar este nevoie de multă muncă pentru ca scriitorul să creeze acest moment. Unul dintre cele mai bune instrumente pe care le au scriitorii pentru a crea acest efect este prefigurarea. Prefigurarea este un element al intrigii care sugerează ceva ce va urma mai târziu în poveste. Există multe motive pentru a folosi prefigurarea în scris, inclusiv construirea suspansului, stârnirea curiozității și pregătirea cititorului pentru acel moment „aha”.

Ce este prefigurarea?

Prefigurarea este un dispozitiv literar care face aluzie la un punct ulterior al poveștii. De exemplu, dacă un personaj menționează cu nerăbdare că i se întâmplă întotdeauna lucruri rele toamna, atunci cititorul atent va fi atent când frunzele din poveste încep să cadă. Prefigurarea poate fi evidentă sau subtilă, iar atunci când este folosită eficient, creează suficientă anticipare sau curiozitate pentru a-l face pe cititor să întoarcă paginile.

Scriitorii pot folosi, de asemenea, prefigurarea pentru a pregăti cititorul pentru o dezvăluire emoțională sau o răsturnare a intrigii. Desigur, nu vrei să oferi o mare surpriză, dar dacă o arunci cititorului tău fără nicio acumulare emoțională (chiar dacă este subconștient), acesta ar putea fi confuzi sau chiar tulburați.

Ceea ce nu este prefigurarea

Prefigurarea nu este un spoiler

Prefigurarea este menită să umfle suspansul, nu să-l elimine. Prefigurarea sugerează ce se va întâmpla în viitor, dar un spoiler spune cititorului în mod explicit ce se întâmplă. Cu un spoiler, cititorul nu are surprize de așteptat.

Prefigurarea nu este un flash-forward

Un flash-forward (opusul unui flashback) proiectează cititorul într-o situație viitoare din poveste. În timp ce atât prefigurarea, cât și flash-forward-urile se ocupă de viitor, un flash-forward descrie în mod explicit ceea ce se întâmplă. Flash-forward-urile sunt similare cu spoilerele în cantitatea de detalii pe care o oferă, dar în timp ce spoilerele dezumflă o poveste, flash-forward-urile o îmbunătățesc aducând noi detalii.

Prefigurarea nu este un hering roșu

Un hering roșu în povestire este un indiciu pus în mod deliberat pentru a induce în eroare cititorul. Puteți găsi exemple de heringi roșii în romane polițiste și emisiuni TV. Când un personaj se comportă puțin prea vinovat, probabil că este un hering roșu.

Tipuri de prefigurare

Prefigurare directă (avizată).

Prefigurarea directă este explicită despre ceea ce este. Când un narator spune ceva de genul „Puțin știu eu . . .” personajul este pe cale să divulge ceva ce se întâmplă mai târziu.

Prefigurarea directă poate apărea și într-o introducere, un preludiu sau chiar un titlu. Murder on the Orient Express , un roman polițist al lui Agatha Christie, prefigurează direct că va avea loc o crimă într-un tren numit Orient Express. Nu este nevoie de multă investigație pentru a-ți da seama.

Prefigurare indirectă (ascunsă).

Prefigurarea indirectă este un indiciu subtil despre viitor. Adesea, prefigurarea indirectă poate fi atât de subestimată încât trece neobservată de cititor până după ce s-a întâmplat evenimentul de mai târziu, ceea ce duce la acel moment de bec.

Când folosește un scriitor prefigurarea?

Prefigurarea apare în multe feluri în scrierea creativă. Unele locuri comune pentru a folosi prefigurarea sunt în titluri, dialog și simbolism.

Titlu

De ce să nu începi de la început? Titlul unei cărți poate oferi un indiciu uriaș despre ceea ce se va întâmpla în complotul cărții. De exemplu, cititorii cărții The Lord of the Rings: The Return of the King sunt pregătiți pentru o întoarcere a regelui. Death on the Nile sugerează că va exista o moarte pe Nil, iar As I Lay Dying face mai mult decât să sugereze soarta naratorului.

Dialog

Dialogul poate fi, de asemenea, o modalitate excelentă de a include o prefigurare indirectă sub forma unei glume sau a unui comentariu neplăcut. Să presupunem că Mary îi spune lui Sally că va primi o promovare doar dacă șeful ei ia o absență prelungită, iar mai târziu, în poveste, șeful ei ia o absență prelungită. În dialog, poate părea un mod exagerat de a spune că apariția este puțin probabilă, dar atunci când șeful pleacă în concediu, cititorul se gândește la acel moment și îl înțelege într-un mod nou.

Simbolism

Scriitorii pot folosi simbolismul și motivul pentru a crea o prefigurare mai conceptuală. În nuvela lui Nathaniel Hawthorne „Tânărul Goodman Brown”, respingerea puritanismului de către personajul principal este prefigurată folosind simbolismul asociat cu diavolul. De exemplu, într-o călătorie de coșmar prin pădure, el întâlnește un bărbat cu un toiag în formă de șarpe.

3 reguli pentru prefigurarea scrisului

1 Faceți-l relevant

Asigurați-vă că indicația este relevantă pentru intriga. Există un principiu literar numit „pistolul lui Cekov” care spune că fiecare element introdus într-o poveste trebuie să aibă o utilizare relevantă. Pentru un exemplu literal, gândiți-vă la filmele James Bond. Fiecare armă cu care i se prezintă lui Bond la începutul misiunii sale va intra probabil în joc într-un moment crucial al acțiunii.

Nu toți scriitorii sunt de acord cu principiul lui Chekov – de fapt, unii chiar îl batjocoresc – dar este util să ținem cont atunci când creăm prefigurare. Când prefigurați, nu plasați în mod arbitrar un indiciu în poveste; îl plasați în mod deliberat acolo pentru a genera un efect. Prevestirea unui moment lipsit de sens va dirija greșit atenția cititorului și îl va lăsa confuz sau dezamăgit.

2 Fii subtil

Dacă utilizați prefigurarea directă, doriți ca cititorul dvs. să înțeleagă indiciu. Cu toate acestea, există un echilibru între a-l face evident și a-l face prea evident. Un indiciu prea evident nu lasă loc pentru curiozitatea cititorului – înfrângând scopul prefigurarii. Amintiți-vă, prefigurarea este o modalitate de a angaja cititorul prin anticipare, curiozitate sau suspans.

3 Luați în considerare momentul

În general, este mai bine ca un autor să creeze un spațiu amplu între elementele de prefigurare și marea revelație. Cu cât se lasă să se dezvolte mai mult timp curiozitatea sau anticiparea, cu atât câștigul este mai mare atunci când se rezolvă. Poate fi diferența dintre a provoca un „oh” și un „aha!”

Exemple de prefigurare în literatură

Romanele de mister și thriller se bazează în mare măsură pe suspans, așa că sunt locuri bune pentru a căuta exemple de prefigurare. Dar prefigurarea poate fi găsită în alte genuri literare dacă știi ce să cauți.

Nu știu, dragă. Mereu mi-a fost frică de ploaie. — Catherine în Adio armelor

În romanul A Farewell to Arms de Ernest Hemingway, cititorul află că Catherine îi este frică de ploaie, deși nu poate spune de ce. Mai târziu devine clar că ploaia simbolizează moartea și Catherine se teme de moarte. Alertă spoiler: Catherine moare în cele din urmă, iar naratorul pleacă în ploaie.

Este atunci când știi că ești lins înainte de a începe, dar începi oricum și reușești, indiferent de ce. —Atticus în To Kill a Mockingbird

În romanul lui Harper Lee To Kill a Mockingbird , avocatul Atticus Finch le explică curajul copiilor săi, prefigurand în același timp rezultatul cazului său juridic. Acesta este un exemplu de utilizare a prefigurarii în dialog.

Eu spun că tu ești criminalul pe care-l cauți. — Tiresias în Oedip regele

În piesa greacă antică despre Oedip Rex, un profet pe nume Tiresias îi spune lui Oedip că el este ucigașul pe care îl caută, prevestind (nu atât de subtil) că Oedip își va ucide tatăl. Prefigurarea în acest caz este directă și încorporată în dialog. În timp ce publicul de astăzi ar putea considera acest lucru un spoiler, publicul la momentul piesei era familiarizat cu soarta lui Oedip, așa că auzirea acestui schimb nu ar strica intriga pentru ei.

Întrebări frecvente prefigurate

Ce este prefigurarea?

Prefigurarea este un element al intrigii care sugerează ceva mai târziu în poveste.

Cum funcționează prefigurarea?

Prefigurarea lucrărilor sugerând că ceva se va întâmpla fără a dezvălui complet. Acest lucru îl menține pe cititor implicat cu povestea de la început până la sfârșit.

Care este scopul prefigurarii?

Scopul prefigurarii este de a pregăti cititorul pentru un eveniment ulterior. Este folosit pentru a construi suspans, pentru a crea curiozitate sau pentru a pregăti un cititor pentru o întorsătură a intrigii.