Recent, m-am așezat pentru o conversație cu o scriitoare pe nume Pauline Yates pentru a vorbi despre călătoria ei în scris, editare și publicare. Pauline tocmai și-a lansat romanul de debut, Memories Don't Lie, iar în conversația noastră, vorbim despre cum a trecut de la a-și visa ideea (la propriu) la a ateriza un editor lângă orașul ei natal din Australia.

Pauline povestește, de asemenea, cum a folosit povestirile pentru a-și exersa meșteșugul și cum, trimițându-și povestirile la diferite concursuri și publicații, a învățat cum să-și dea povestirilor un „picior” în competiție. Dacă te-ai gândit vreodată să scrii povestiri scurte, o să-țiplacăaceastă parte a episodului!

De asemenea, o vei auzi pe Pauline vorbind despre cum a fost să lucrezi cu mine la povestea ei și despre cum un sfat anume (pe care ți-l împărtășește în episod) a ajutat-o ​​să-și găsească din nou vocea – acesta a fost preferatul meu.parte a episodului și recunosc, m-a emotionat puțin!

Deci, acesta este un episod plin cu fosta mea clientă, Pauline Yates, și sunt atât de încântată să vă împărtășesc povestea ei. Dacă doriți să ascultați acest episod, faceți clic aici sau căutați podcastul Fiction Writing Made Easy în playerul de podcast preferat.

Transcriere: Cum a folosit povestirile scurte pentru a-și perfecționa meseria (și pentru a-și publica romanul de debut) cu Pauline Yates

SAVANNAH: Bună, Pauline.Bine ați venit și vă mulțumesc foarte mult că ați venit astăzi la emisiune.

PAULINE: Mulțumesc foarte mult că m-ai primit.

SAVANNAH: Da, sigur, sunt foarte încântată să vorbesc cu tine, pentru că ai fost într-o călătorie și ai o poveste distractivă.Și știu că vom vedea din culise cum este să scrii, să editezi și să publici o carte. Și cred că va inspira atât de mulți oameni. Deci sunt foarte entuziasmat.

PAULINE: Ei bine, sper, pentru că a fost o astfel de călătorie.Întregul proces și multe dintre ele nu eram complet conștient, așa că sunt fericit să fiu aici pentru, da, pentru a oferi o perspectivă mai profundă despre cum este să scrii și să publici o carte.

SAVANNAH: Da.Deci hai să mergem înainte și să începem de la vârf. Așa că prezentați-vă tuturor. Spune-ne ce fel de cărți scrii și lucruri de genul acesta.

PAULINE: Bine.Buna dimineata. Ei bine, este dimineață aici, în Australia. De fapt este ora 5:00 AM. Deci e luminos și devreme. De fapt, soarele nici nu a răsărit încă.

SAVANNAH: Doamne.Da, Pauline este un soldat pentru că a fost aici atât de devreme.

PAULINE: Sunt din Australia.Locuiesc pe coasta de sud-est a Queenslandului. Pasiunea mea a fost întotdeauna pentru acest roman care este science fiction. De asemenea, sunt un scriitor de groază și îmi place orice este ficțiune întunecată. Am scris peste genuri în multe, multe tipuri. Dar am descoperit că atuurile mele erau în acea ficțiune întunecată și în groază. Dar tot ceea ce am făcut în scrisul nuvelelor m-a condus cu adevărat pentru acest roman științifico-fantastic. Chiar dacă acest roman este science fiction, am adus în el câteva elemente speculative, pe care le pot discuta mai mult pe măsură ce parcurgem întrebările care mi s-au părut destul de interesante: un pic de amestec.

SAVANNAH: Da.E chiar distractiv. Și mi-a plăcut ce ai spus, că scrii un fel de povestiri care au dus la asta. Și nu este atât de mult că sunt povești legate, nu? E ca și cum ar fi fost folosite ca practică pentru a câștiga încredere și a-ți scoate lucrurile acolo. Este corect?

PAULINE: Absolut.Când am scris pentru prima dată acest roman și l-am scris pentru prima dată în 2012, cred. Privind înapoi la asta acum, de unde stau acum, am crezut că am scris o poveste. Ceea ce am scris de fapt a fost doar o idee. Și mi-au luat mai multe runde de editări de-a lungul anilor și rescrieri pentru a găsi cu adevărat povestea. Până acum câțiva ani, când am găsit în sfârșit povestea și am terminat-o. În acel timp, pentru că am venit de la, parcă am început târziu. Nu am început să scriu până la 40 de ani. Am 53 de ani anul acesta. Și oricine este mai în vârstă și de vârsta mea și nu a publicat niciodată un roman, știi, poți să o faci pentru că eu am făcut-o. Și dacă pot să o fac, serios, oricine o poate face.

SAVANNAH: Da, așa că permiteți-mi să vă opresc acolo și să vă dau o alertă spoiler cu privire la felul dumneavoastră de călătorie generală, pentru că vom vorbi despre cartea pe care tocmai ați publicat-o recent, care se numește „Memories Don’t Lie”. "Și vom trimite la toate acestea în notele emisiunii și alte chestii. Dar o tabără importantă a călătoriei de când te-am cunoscut este că ne-am întâlnit în 2020, când lucram la acest manuscris pe care l-ai scris și avea o formă foarte bună, nu? Apoi am lucrat împreună la asta. Apoi, anul următor, în 2021, am făcut o evaluare a manuscrisului. Deci ați terminat cu schița la care am început să lucrăm împreună. Și apoi până în 2022 ai întrebat. Și acum în 2023, începând cu 11 martie, cartea ta este publicată, nu?

PAULINE: Da.

SAVANNAH: Da.Felicitări, pentru că, adică, este mult în trei, nu sunt chiar trei ani întregi. Dar asta este mult, având în vedere că acesta a fost ceva la care ai lucrat din 2012.

PAULINE: Știu, vreau să spun, da, acești ultimi ani au fost doar cei mai intensi timpi.Dar anii dinainte au fost și plini de momente intense care au încercat să unească acest roman.

SAVANNAH: Îți amintești de unde ai ideea asta?Pentru că este o idee foarte interesantă. Și de fapt, poate înainte de a răspunde la asta, vrei să ne citești copia de pe coperta jachetei din spate?

PAULINE: Sigur.Mi-ar plăcea să. „Amintirile nu mint”. „Sarah Wilson, nepoata orfană a locotenentului John Wilson este hotărâtă să scape de educația lui restrictivă și să-și găsească locul în lume. Călătoria ei ia o întorsătură mortală atunci când descoperă secrete despre trecutul ei, ascunse adânc în amintirile mamei sale, care amenință totul Sarah. vrea. Ele ar putea costa tot ce ii este drag: si viata ei." Deci asta este pe clapeta din spate.

SAVANNAH: Foarte tare.Și de unde a venit această idee? Pentru că este cu adevărat unic.

PAULINE: Ei bine, mereu am avut-o pe Sarah, personajul meu, ea a fost mereu cu mine.Doar că nu știam cine este. A trecut atât de mult acum. De unde mi-a venit prima idee? Chiar nu-mi amintesc asta, sincer să fiu.

SAVANNAH: E amuzant.

PAULINE: Ceea ce este.Dar îmi amintesc când încercam să mă gândesc, ce carte sunt dispus să scriu aici? Știi, cine este personajul meu? De ce are nevoie? Ce se întâmplă cu ea? Am avut un vis, un vis foarte viu, de care îmi amintesc până astăzi. Și visul a mers așa. A fost o scenă. Era o fată care alerga pe acoperișul unei clădiri și era urmărită de un grup de soldați. Ea a sărit de pe clădire, iar aceasta este o clădire cu cinci etaje. Ea nu s-a rănit. Și apoi s-a aruncat pe o alee întunecată și a fost prinsă de o altă persoană, necunoscută de ea, care a spus că o va ține în siguranță și o va ascunde.

SAVANNAH: Acum acesta a fost visul.Când vei citi cartea lui Pauline, vei vedea cum se leagă asta de povestea ei. Dar știind despre ce este povestea, pot vedea complet cum acel vis a inspirat totul. E foarte tare.

PAULINE: Deci acel vis a pus întrebări la care puteam răspunde.Cine este personajul meu? Știam deja că este Sarah. Dar de ce nu s-a rănit când a sărit de pe clădire? Cine o urmărea și cine se oferea să o ajute să o ascundă și de ce? Așa că aveam toate aceste întrebări la care puteam răspunde. Și brusc, acesta a fost începutul modului în care mi-am putut scrie povestea.

SAVANNAH: Da, e foarte tare.

PAULINE: Da, acum cum au apărut amintirile, am fost întotdeauna interesat de deja vu și teoria memoriei celulare.Și toate acestea tocmai au fost încorporate în el. Pentru că am avut ideea că avea vocea altcuiva în cap. Și a trebuit să încerce să-și dea seama, știi, oare își imagina asta, era real? De unde a venit? Și această voce a aparținut cuiva cunoscut altor oameni. Deci acesta a fost marele mister pentru ea. Dar cum era în capul ei și cum o auzea, ca și cum ar fi propriile ei gânduri, așa a început atunci, bine, cum reușim toate astea?

SAVANNAH: Da, și nu voi da spoilere, dar se pare că începe o călătorie de, ei bine, atunci de ce sunt și eu bun la X, Y, Z?Și de ce se întâmplă toate celelalte lucruri? Așa că, în timp ce ea o urmărește, de ce sunt voci în capul meu pe care, în mod ciudat, alți oameni le pot recunoaște în mine, cum este conectat asta cu toate celelalte lucruri? Așa că cred că este o poveste cu adevărat distractivă.

PAULINE: Da.Așa că acum suntem la sfârșit, unde amintirile lui nu zac. Originalul, erau voci reale în el. Și asta este ceea ce editarea și rescrierea au combinat acest lucru pentru a ajunge acolo unde este acum. Așadar, a fost un proces destul de mare pentru a înțelege toate acestea, cum să funcționeze cel mai bine.

SAVANNAH: Corect.Bine, deci hai să vorbim despre toate astea. Pentru că în 2020 ne-am întâlnit și ați spus că lucrați la asta din aproximativ 2012. Cum a fost acel proces până ne-am întâlnit? Și atunci de unde ai știut că ai nevoie de ajutor suplimentar?

PAULINE: Bine, deci da, când am început să scriu, primul lucru pe care l-am scris a fost romanul meu când m-am așezat și am spus: „Trebuie să-mi scriu povestea acum”.Așa că, după aceea, am continuat și am scris pe al doilea și pe al treilea, pentru că tocmai m-am întors. Și așa au mai trecut câțiva ani. Și apoi m-am întors la primul meu și m-am gândit: „Bine, să-l pregătim pe acesta, pentru că nu are rost să lucrez la altceva acum până când îl termin pe primul”. Bine, deci primele mele două, am trecut prin asta din nou și am făcut, știți, rundele obișnuite de editări și l-am șlefuit și remediat totul. Și apoi am crezut că este gata. și l-am trimis unor cititori. Și da, a fost o poveste bună în acea etapă, dar au fost lucruri, știi, lucrurile nu erau clare. Și cred că era mai mult structura care nu era clară. Sau dacă povestea a început în locul potrivit. Și, desigur, începeam să-mi cunosc personajele mult mai mult. Și așa făcând schimbări. Și uite, nu pot să-ți spun de câte ori am schimbat locul unde a început această poveste. Așa m-a ricoșat în încă câțiva ani de rescrieri și complete, ca niște rescrieri majore. Când mă uit înapoi la prima versiune pe care am scris-o, este de fapt destul de asemănătoare cu această versiune finală.

SAVANNAH: Uau.

PAULINE: Dar prima versiune, nu am avut o lume.Și acesta a fost unul dintre punctele mele de conflict. Și ceva cu care m-am luptat în multe din scrierile mele a fost construirea lumii. Au existat trei moduri diferite în care aș fi putut plasa această poveste. Și, de fapt, le-am scris pe toate trei în versiuni diferite. Dar până am ajuns la final,

problema mea era că făceam lucrurile prea mari. Îmi fac lumile prea mari. Și sunt lumi vaste. Și curba mea de învățare în acest sens a fost să aduc totul înapoi cât mai aproape posibil de personajul principal și apoi să încep de acolo.

SAVANNAH: Da, asta e un punct grozav.

PAULINE: Da, după multe runde, multe rescrieri, în sfârșit mi-am dat seama care este lumea mea.Și asta m-a ajutat apoi să-mi găsesc punctul de plecare. Pentru că între toate acestea, învăț și eu. Scriu multe povestiri scurte. Lucrez cu o mulțime de alți editori și editori și diverse lucruri. Și am apelat la alți editori în etape pentru a mă ajuta cu, știi, diverse lucruri. Și chiar și atunci când am ajuns la tine, în momentul în care te-am adresat, eram într-un punct în care eram din nou blocat de roman, așa că m-am gândit să-l las deoparte. Dar am fost blocat și cu scrisul în general. îmi pierdeam drumul. Și așa m-am dat înapoi. Tocmai m-am dat înapoi de la scris și am revenit la, bine, trebuie să ne întoarcem la etapa de învățare. Și acolo am început să citesc multe și să citesc o mulțime de articole despre cum să scriu și, știi, lucruri de artizanat. Dar pentru tot atâtea lucruri pe care le citesc în partea de educație a scrisului, de fapt lucrez mai bine când lucrez cu propria mea lucrare. Știi, lucrez mai bine învățând din aplicație. Și așa am început să caut. Bine, hai să ne uităm puțin și să vedem despre cine este vorba. Și bineînțeles, m-am dat peste tine, nu-i așa?

SAVANNAH: Da, și așa că am notat câteva note despre ce mi-am amintit de atunci, pentru că, desigur, acum s-au trecut trei ani, ceea ce nu-mi vine să cred.Dar îmi amintesc, ca și cum aș avea toate aceste notițe, pentru că te-am pus să completezi doar câteva informații, ca să mă obișnuiesc cu povestea ta și să pătrund în lume cu tine. Și unul dintre lucrurile pe care le-am pus presiune pe tine cel mai mult a fost de genul „Bine, dar această parte nu este o scenă. Trebuie să transformăm asta într-o scenă și trebuie să facem ca fiecare scenă să conteze”, și lucruri precum acea. Și am pus o mică notă, ca în notele mele de azi: „Probabil am enervat-o atât de mult pe Pauline pentru că am cântat atât de mult”. Dar vreau să spun, altfel, ca și ideea ta, este amuzant, pentru că m-am întors și m-am uitat la lucrul original pe care mi l-ai trimis. Ideea ta este încă în cartea publicată în prezent, la fel ca atunci. Așa că e ca și cum ar fi trebuit doar să curățăm lucrurile, să aprofundăm lucrurile, să întărim cu adevărat acea structură și să lucrăm la acele scene. Îți amintești ceva din acel proces, unde eram eu?

PAULINE: Da.Pentru că asta a schimbat jocul pentru mine în toate. Bine, deci odată ce m-am conectat cu tine și m-am gândit: Bine, când am început să lucrez cu tine, nu aveam de gând să lucrez la romanul meu. Ceea ce căutam era doar să lucrez la scrisul meu în general. Bine, și cred că atunci am decis, bine, să folosim romanul meu pentru că este acolo. Și m-am gândit: „Bine, hai să facem un alt joc”. Când ai început să vorbești despre scris în scene și lucruri, și eu de fapt nu știam nimic din toate astea. Mi s-a explicat de multe ori, dar nu chiar așa cum ai explicat tu. Și cum tocmai ai explicat cum este structurată o scenă, în cele din urmă s-a cuprins. Pentru că, dacă îți amintești, îți puneam mai multe întrebări. Scopul ei inițial, obiectivul final, punctul de cotitură, complicația progresivă. Trebuia să dezlipesc toate astea și să inspectez fiecare element, astfel încât apoi să le pot pune la loc în propria mea minte și să-l înțeleg. Cred că în sfârșit am prins-o.

SAVANNAH: Da, ai făcut-o.Și a fost amuzant, pentru că mă uitam doar prin diferitele documente pe care le-am schimbat și le-am putut vedea. Ca și cum ar fi fost o parte din structura scenei pe care ai începe să o obții, și apoi a fost ca și cum ar fi fost întotdeauna una, de parcă poate ar fi fost momentul de criză care este greu pentru toată lumea. Dar parcă a venit puțin mai încet. Dar a fost foarte distractiv să văd doar evoluția unora dintre aceste scene. Și apoi, știi, la un moment dat, ai începe să spui: „Acesta este scopul ei. De parcă știu deja ce o să mă întrebi, așa că o voi pune aici”.

PAULINE: Da, și asta vreau să spun despre cum învăț mai bine când lucrez cu propria mea muncă.Aș putea citi totul pe internet despre, știi, când vorbesc doar în general despre scris în general. Dar nimic din toate astea nu mă simte cu adevărat. Dar dacă am capitolul în fața mea sau scena mea în fața mea și tu îmi arăți ce trebuie să se schimbe, atunci așa învăț cel mai bine. Și apoi, odată ce am asta, pot să o iau și să o aplic la următorul lucru, care cred că este ceea ce am găsit. Că, până am ajuns la acel punct conflictual pentru mine, capitolul 9, odată ce am ajuns la acel punct, îmi amintesc că ți-am spus: „Bine, am înțeles asta. Sunt foarte gata să plec”. Și vreau doar să dau înapoi acum și să mă duc și să termin această carte. Și cred că atunci am făcut-o. Și apoi data viitoare când m-am întors la tine, o terminasem. Și asta a fost pentru o evaluare completă a manuscrisului. Eram absolut îngrozită de asta, dar oricum.

SAVANNAH: Oh, în totalitate.Și, de asemenea, pentru toți cei care ascultă, spune ea când a scris capitolul 9, pentru că până atunci ai dezvoltat o schiță completă.

PAULINE: Da.

SAVANNAH: Și apoi am început să scriem fiecare scenă, iar tu îți trimiteai scenele complete.Și aș spune: „Bine, acesta funcționează conform ceea ce am spus în schiță”. Sau poate că asta nu mai funcționează, pentru că, așa cum știu, de exemplu, încă o cunoaștem pe Sarah, deși o cunoșteai destul de bine. Era ca și cum în lume și în lucrurile care se întâmplau în lume, uneori motivațiile ei s-ar putea schimba față de ceea ce credeam noi pe schiță. Așa că, deși poate ca partea exterioară a asta, nu vreau să spun partea dificilă, dar o parte din lucrul în care a trebuit să sapă a fost de genul "Bine, acum ce ar face Sarah?" Sau „Cum se simte ea intrând în scenă după ce tocmai sa întâmplat?” Așa că da, așa că ai ajuns la punctul în care te simțeai bine: „Bine, am terminat cu scena 9. O să plec. O să scriu asta”. Și apoi te-ai întors și ai spus: „Bine, am terminat. Sper că îmi spui că asta este perfect”. Și așa am notat câteva note pentru că am citit totul. Și a fost foarte distractiv pentru mine, îmi amintesc că am văzut această poveste pe care am pus atâta presiune și am dezvoltat-o ​​într-o schiță, apoi am ajuns să văd totul. Și îmi amintesc că eram foarte entuziasmat. Dar am notat ca, au fost cinci lucruri cheie despre care am vorbit în notele mele. Așa că, după ce ai făcut toată această muncă, am spus: „Bine, văd că Sarah are un arc pe pagină. Cred că putem clarifica și mai mult acest lucru sau îl putem simplifica”. Și apoi am vorbit despre antagonistul tău, pentru că erau doi candidați pentru cine ar putea fi antagonistul principal. Și nu părea că am ales încă unul. Deci asta era pe lista noastră de lucruri de făcut. Și apoi am mai spus, am spus că globurile și amintirile erau atât de greu de scris pentru că sunt nebuloase, nu? Și nu voi strica nimic, dar despre asta vorbea Pauline mai devreme când spunea că vocile din capul ei nu îi aparțin. Și asta e foarte greu de scris. Sunt sigur că oamenii care ascultă spun: „Doamne, nu-mi pot imagina”. Și apoi din punct de vedere al structurii, am recomandat cele mai multe modificări la secțiunea de început. Ceea ce este cu adevărat interesant, pentru că ai spus că ai scris-o deja de atâtea ori, nu? Dar îmi amintesc că sfârșitul tău a fost foarte puternic. Așa că am spus: „Bine, nu vrem să schimbăm asta. Dar vrem să stabilim începutul astfel încât acel arc să aibă și mai mult impact”. Și apoi am spus că ultimul lucru a fost că personajele tale sunt punctul tău forte. Așa că am vrut să te întreb despre asta în special. Pentru că, deși arcul intern al lui Sarah avea nevoie de ceva lucru, am simțit că distribuția ta a fost foarte bine dezvoltată. Toată lumea era unică. Deci, aveți vreun sfat asemănător despre cum ați făcut asta? Sau vreo perspectivă pentru alți scriitori?

PAULINE: Ei bine, caracterul meu a venit la mine destul de complet format.Chiar și numele, îmi amintesc clar că m-am gândit: „Bine, cum să numesc acest personaj? Acesta este numele lor”. Pur și simplu a venit la mine. E ca și cum ar fi gata să coboare și să existe. Evoluția personajelor de-a lungul anilor, aveam deja o idee destul de bună despre cum vreau să se comporte și să acționeze. Dar de-a lungul anilor în care am rescris și mi-am permis să fiu mai liber cu ele și să le scot în evidență mai mult, îmi amintesc că am citit ceva undeva cu ani în urmă care spunea: „Când exagerezi totul, nu-ți face personajele obișnuite”, tu. știți, oameni pe care îi cunoașteți: „Fă-i mai mari, fă-i mai mari decât viața, exagerează-i cu adevărat”. Ei bine, nu am exagerat cu personajele mele. Dar îmi amintesc acea gândire: „Bine, când vorbesc, cum ar vorbi?” Să extindem asta, să o facem mai mare, să o facem mai tare, să o facem mai de râs, să o facem mai serioasă, să o facem mai în profunzime. Da, doar mai intens în orice fel aș merge, pentru că nu vreau să dau spoilere aici. Dar am trăit cu personajele mele în fiecare zi timp de 10 ani. Când trăiești cu oameni timp de 10 ani, ajungi să-i cunoști, dezavantajele lor. Și am făcut, de asemenea, o poveste de fundal destul de extinsă pentru fiecare personaj. Și aveam nevoie, pentru că tot ceea ce s-a întâmplat în trecutul lor afectează ceea ce fac ei astăzi. Dar pot lăsa mici indicii despre trecutul lor de-a lungul cărții. Nu trebuie să intru în detalii. Dar trebuie să o știu în detaliu.

SAVANNAH: Și pentru cei care ascultă, un lucru pe care nu îl știi despre povestea lui Pauline este că există o atmosferă de echipă.Deci, o parte din toată această muncă a fost probabil pentru că știai că trebuie să ai o dinamică de echipă. Se bazează unul pe altul. La un moment dat, ei primesc un nou membru. Așa că sunt sigur că toate acestea au intrat în considerarea fiecărui personaj.

PAULINE: Da, îmi place dinamica echipei, pentru că poți explora atât de multe relații diferite.Cineva mi-a spus recent, într-un interviu recent, că era o distribuție mare de personaje. Și eu zic: "Serios? Nu este normal?"

SAVANNAH: Da, ești ca, „Oh, nu mi s-a părut așa”.

PAULINE: Nu, dar unul dintre lucrurile pe care le-am reușit a fost că nu m-am împiedicat de nimic unde a fost plasat vreun personaj în poveste.Totul era foarte clar. Dar, având o distribuție mare, mi-a permis să le aduc mai multă viață personajelor, cred, într-o situație grozavă. Toți aveau caracter (indistinc), unii mai puternici decât alții. Dar da, era important să le cunosc povestea de fundal, cât de departe am putut, astfel încât să știu cum vor acționa și de ce vor acționa în această poveste. Și cred că asta este foarte important. Cred că de aceea personajele mele se simt atât de reale și au devenit mai mari decât viața, pentru că am făcut toată munca, toată munca de fundal cu ei.

SAVANNAH: Și cred că celălalt lucru pe care l-ai spus este foarte important, cum ar fi să nu-i faci obișnuiți.Și când spun asta scriitorilor, le spun, de genul, „Nu pot fi neutri”. Ei trebuie să se încline într-un fel sau altul asupra tuturor. Și cred că este foarte greu pentru mulți oameni să facă asta, pentru că nu vrem să jignim pe nimeni sau nu vrem, știi, să încasăm pe cineva sau să ne punem într-o situație. Dar cred că asta a făcut-o să funcționeze atât de bine pentru tine, pentru că te-ai aplecat în asta.

PAULINE: Da, cred că trebuie să-ți trăiești caracterul în fiecare zi, indiferent la care lucrezi.Trebuie să intri cu adevărat în capul lor și să te gândești cum s-ar comporta pe parcursul zilei. Chiar și stând aici, cum ar vorbi cu tine în timp ce au asta? Știu că sună foarte ciudat, dar da, chiar trebuie să faci asta dacă vrei să-ți cunoști personajele la un nivel cu adevărat mai profund. Dar tot ceea ce înveți despre personajele tale nu trebuie să intre în poveste. Dar îți face povestea mult mai bună pentru că le aduce mai mult la viață.

SAVANNAH: Corect, și probabil că îți este mai ușor să le scrii și odată ce le cunoști atât de bine.

PAULINE: Absolut.Este mult mai ușor să le scrii pentru că știi exact ce vor spune într-o situație. Știți, sau cum vor răspunde, cum va fi mișcarea corpului lor, care sunt expresiile lor faciale. Veți ști exact unde se află pe orice subiect, astfel încât să poată avea o ceartă dacă doresc. Este foarte important, cred, dezvoltarea caracterului. Un lucru pe care l-am învățat și în timpul călătoriei mele, cred că există povești bazate pe intriga și povești bazate pe personaje. Deci personajele mele apar foarte puternic în această poveste. Dar am citit sau am învățat ceva undeva de-a lungul călătoriei mele, că, știi, dacă personajele tale sunt identificabile și le dai viață, le poți pune în orice situație și ai avea o poveste distractivă pentru că personajele sunt cele care o fac. .

SAVANNAH: Și eu cred asta.

PAULINE: M-am ținut mereu de asta.Și chiar cred, în special acest roman al meu le are pe ambele. are multă acțiune, multă intriga, o poveste mai mare. Dar personajele în sine, le-aș putea scoate pe toate și le-aș arunca într-o cafenea la o ceașcă de cafea și ar deveni o scenă dramatică din cauza a ceea ce sunt: ​​personalitățile lor și ceea ce ar spune...

SAVANNAH: Da.E amuzant. Și celălalt lucru pe care tocmai mi-l amintesc despre Sarah este că nu ți-a fost frică să arăți ca părțile imperfecte ale ei, în gândurile ei, nu?

PAULINE: Cred că asta a fost foarte important pentru că nimeni nu este perfect.

SAVANNAH: Corect.Și asta o face să se identifice, nu?

PAULINE: Da, da.Ea este cea mai bună dintre toți cei pe care mi-am dorit-o să fie, aspectele pozitive. Și, de fapt, toate personajele mele aveau atribute foarte pozitive. Dar asta nu înseamnă că nu au nesiguranțe.

SAVANNAH: Total.Și cred că multor scriitori le este oarecum frică să meargă acolo. Sau pur și simplu nu sunt siguri. Uneori ne punem pe pagina personajelor noastre, așa că e greu să mergem acolo. Dar cred că, știi, ești foarte bun la asta. Deci este un instrument grozav de avut.

PAULINE: Da.Îmi place să creez personaje. Cred că pot, cred că pentru că le văd atât de ușor, sunt un scriitor foarte vizual. Așa că îmi imaginez aceste scene în capul meu și îmi pot imagina foarte ușor cum arată personajele mele, ce ar face, ce ar spune. Deci, probabil, este mai ușor pentru mine să aduc acel personaj jos pe pagină. Lupta mea a fost întotdeauna să construiesc lumea și să fac totul prea mare.

SAVANNAH: Și cred că pentru toți cei care fac, știi, nu vreau să spun pentru toată lumea;pentru majoritatea scriitorilor se pare că construirea lumii este o luptă, dacă fac fantasy SF sau chiar ficțiune istorică. Fie că e pentru că nu pun suficient pe pagină sau pentru că au prea multe, știi, este greu să găsești acel echilibru. - Da, am avut cea mai mare curbă de învățare despre construirea lumii într-o poveste pe care am scris-o cu Metaphorosis, „The Secret Keeper”. Le-am trimis inițial o poveste care mi s-a părut minunată. I s-a părut minunat și el. Dar lumea nu avea sens. Până când am terminat, cred că au fost nouă runde de editare cu el, nu pot să cred că au rămas cu mine atât de mult, să fiu sincer. Dar a făcut-o, din fericire. Construirea lumii în asta, a schimbat complet povestea. Curacele (decupajele audio) din lume și lumea pe care am creat-o, s-a transformat dintr-un fel de poveste de tip fantezie într-o explorare a mitologiei grecești care au fost complet diferite. Mai aveam acolo toate elementele pe care le doream. Mai aveam personajele mele. Dar prin acel proces pe care l-am făcut, trebuia să înțeleg cum funcționează lumea și ce puteau face ei. Acum, toate acestea nu trebuiau scrise în marile depozite de informații, pentru că cred că acolo ar fi locul în care mulți oameni greșesc atunci când își folosesc cartea pentru a-și explica lumea. Nu vrei să faci asta. Vrei să tai toate astea. Este grozav să o scrii pentru că trebuie să scrii asta. Trebuie să-ți înțelegi lumea. Și dacă să scrii te ajută să faci asta, e grozav. Dar scoate-l din romanul tău. Pentru că nu ar trebui să fie acolo. Acea lume pe care o creezi dictează apoi tot ce scrii în romanul tău.

SAVANNAH: Corect, este containerul pentru el.Și îmi amintesc de „Secret Keepers” pentru că am lucrat și la asta împreună, îți amintești?

PAULINE: Oh, am făcut-o.Așa e, da.

SAVANNAH: Tu spui: „Au fost atât de mulți editori”.Dar da, îmi amintesc cartea aceea. Și îmi amintesc de celălalt editor al tău, o parte din ceea ce a continuat să întrebe era logica mai mare. Așa că a fost aproape ca și cum ai fi descoperit povestea. Au fost lucruri pe care am vrut să le modificăm ici și colo, nu? Dar era cam de genul: „Bine, văd că există o lume mai mare, dar nu prea înțeleg”. Este aproape ca și cum ai trebui să dai înapoi, să ieși din tot ceea ce este pe pagină, apoi să creezi lumea și să te întorci.

PAULINE: Am făcut-o.Și apoi asta m-a dus la atâtea gropi de cercetare și așa am ajuns în mitologie, în mitologia greacă. Interesant, când mă lupt, știi, cu lucruri de genul acesta, găsesc întotdeauna răspunsurile. Totul este acolo, de obicei în toate schițele și notele mele dezordonate. Totul este acolo. Și când mă concentrez cu adevărat la ceva, răspunsul este și el acolo. Trebuie doar să-l găsesc. Odată ce găsesc răspunsul, este, oh, totul devine clar și pot merge mai departe. Chiar dacă asta înseamnă o rescrie completă.

SAVANNAH: Da, așa cum ai spus, de nouă ori.

PAULINE: O, pretind titlul de cel mai bun rewriter din lume.

SAVANNAH: Da, ei bine, și asta e de fapt, aveam să comentez despre asta.Pentru că ai spus că ai scris-o de nouă ori și a rămas cu tine, adică... Primește o medalie de aur.

PAULINE: Uimitor.

SAVANNAH: Dar, de asemenea, știi, pentru că îmi amintesc că a fost o parte în care ai spus: „Nu ar trebui să continui să fac asta?”Și nu am vorbit cu el, dar îmi amintesc că mi-ai spus că îi place. Ți-a plăcut. Mi-a plăcut unde era povestea. Și ne-am spus: „Nu, să continuăm. E ceva aici”. Și cred că este greu să continui când ai fost nevoit să-l rescrii de cel puțin nouă ori. Și asta e doar povestea scurtă.

PAULINE: Da, și asta a fost doar o scurtă poveste, știu.Am avut un editor căruia i-a plăcut ideea poveștii mele și a vrut să o ducă prin rundele sale normale de editare pentru a o duce acolo unde îi place. Am mai lucrat cu el, așa că știu pe deplin care este procesul lui de editare și este intens. Dar am mai făcut-o cu el, așa că m-am gândit: „Pot să o fac din nou”. Dar când am intrat în această poveste și am început, lucrurile se prăbușeau pe ea. Nu am putut, chiar nu am crezut că o pot face. Cred că atunci am venit la tine și am spus: „Poți să citești asta și să-mi dai puțină claritate aici pentru că sunt atât de pierdut”. Nu am renunțat, pentru că nu este niciodată în mine să renunț. Trebuia doar să muncesc mai mult. Așa că atunci am săpat cu adevărat în cercetarea Worldbuilding. Și totul s-a reunit atunci, odată ce am mers pe calea mitologiei grecești, pentru că toate conceptele mele pur și simplu s-au potrivit, totul s-a potrivit. Și așa am început să lucrez și m-am gândit, și atunci m-am gândit: „Ok, voi rescrie asta și va fi mitologia greacă”. Și am terminat povestea.

SAVANNAH: E tare.Și îl vom pune în legătură cu acesta în notele emisiunii, pentru că probabil că oamenii vor dori să citească asta. Și pot, nu, pentru că este într-o revistă online?

PAULINE: Și o puteți cumpăra și într-o altă carte pe care editura a pus-o împreună, numită „Schimbări”.Și arată de fapt versiunea originală a acelei povești plus versiunea finală. Și are notele mele inițiale și notele editorului.

SAVANNAH: E foarte tare.

PAULINE: Da, a făcut o colecție.Și sunt sigur că a făcut asta datorită cantității de muncă pe care a depus-o pentru povestea mea.

SAVANNAH: El spune: „Aceasta este pentru acea poveste...”

PAULINE: Doar primul.Da, eu sunt primul. Dar a ales cred că alte 15 povești. Acum, acest lucru este cu adevărat interesant, pentru că această carte vă va arăta asta

nu doar eu fac rescrieri majore. Avem alți 15 autori în această carte care au trecut printr-un proces similar de schimbare, știți, pentru a se potrivi povestea lor din cauza diverselor probleme. Acum, sunt la vârf cu mega rescrierile mele. Este în regulă. Pot lua premiul acolo. Dar și alți autori au trecut prin același proces, știți, fie că a fost de patru sau cinci ori, rescrieri sau șase rescrieri. Deci pentru cititorii tăi care ascultă și care se gândesc: „Nu este normal, cantitatea de rescriere pe care o fac?” De fapt este normal. Și este normal pentru mulți, da, este normal pentru mulți autori, așa cum vor vedea.

SAVANNAH: Da, aș spune că este normal și aproape că ar trebui să fie așteptat ca doar o parte a procesului, nu?

PAULINE: Da.Da.

SAVANNAH:And so, okay, so we'll link to those things in the show notes 'cause I'm sure people will especially wanna check out that "Changes" book. It sounds really interesting. But okay, so we went through the manuscript evaluation. I had one other quick question for you. When you got the feedback that said changed the beginning again, were you like, "I've already changed this 45 times."

PAULINE:Oh I think I've changed it more than that. Did you know, I think they even changed it right up to the publication date: the opening paragraph. One thing, yeah, the opening paragraph was a real sticker for me. And you had the line there that opens with, it's the line that you suggested, it was the struck line.

SAVANNAH:Funny.

PAULINE:And I agreed with you, but we were jumping a little bit back and forth around that. Again, where was the exact right place to start? I ended up going with that line after a few more go-throughs. Now, I think after I read all your notes it was like, "Oh my God, we've done it. I think we are onto something here."

SAVANNAH:You saw the light at the end of the tunnel?

PAULINE:I could. Even though you brought up the issues with, you know, Sarah's, her arc, and just the fact that I'd actually nailed all those things and got them to work was so good.

SAVANNAH:A relief. Yeah.

PAULINE:For the first time, I was thinking, "I actually might be making progress here."

SAVANNAH:Yeah. That's fun.

PAULINE:If we can just jump back a bit, in that, you know, when you asked the question about who my main antagonist was, 'cause I have an interesting story about that one. So my main antagonist is Joanna. And in the original version, she was actually the victim. And I had the scientist as the antagonist. And when we were, you know, going through this in the structural side of it, and you said, you know, you're not sure who is the bad guy here. And I realized, yeah, I'm not sure either. No, I kind of knew, no, what I'd done, again, it goes back to that making everything too big. And I had to pull everything back in and say, "Okay, if I want Joanna to be the main protagonist, then in every chapter, everything needs to relate to her, even though we think that the scientist is the bad guy. This actually worked in my favor, because originally, Joanna was going to be the innocent victim in the original versions. Well, not so innocent, but she was, you know, coerced into what happened. But then Sarah ended up saving her. When I made her the antagonist in this final, I was actually still able to use that innocent victim aspect of her in this final version. And it works perfectly.

SAVANNAH:Yeah, it's like a red herring, right? Like her behavior or the way we perceive her comes off as the victim. And then it's slowly revealed through Sarah's discoveries that things are not as they seem, yeah.

PAULINE:Yeah, looking at that now, how that all came about, that actually worked perfectly in showing who she is.

SAVANNAH:Yeah, and I think the fun thing is, like when you were at that stage of who is the main antagonist, it really could have gone either way, and I think it would've been fine. But I love that we went with Joanna and how it turned out. So I think that was the right decision.

PAULINE:Yeah, I needed to go with Joanna because she had such a connection with all of them. She was the character that joins them all together for various reasons, and not always for the best reason. And I was able to then weave that by knowing her backstory. Again, I had to go right back and actually create a whole other novel in my head to find out what her issues were with the team, to know why she's acting now. So again, that comes down to the character development and understanding exactly who they are. And yeah, writing, I have, you know, three other novels in my head of backstories of all these characters that could be written at some stage. And maybe if I get time, maybe I will write them because they're great stories.

SAVANNAH:Maybe they could be either full novels, they could be novellas.

PAULINE:Or little novelettes. I have considered little novelettes, because yeah, I do envision those as being really exciting, actually entertaining little stories, which would be great to pair with this.

SAVANNAH:I would love to read Joanna's, and I think I would really love to read Merrick's. He's like the main guy/love interest. I would like to read a bunch of those.

PAULINE:Yeah, he has a great backstory too. He was important to be the alpha male. But I didn't want him to be the gung ho, he is the gung ho alpha male, but he has got a lot of insecurities. And I think that shines through and makes him more relatable and more not so alpha.

SAVANNAH:Well, and more three-dimensional because there's more going on than the surface stuff, right?

PAULINE:Yes, yes.

SAVANNAH:Yeah. Okay. And so I love all that. That's really fun to hear. I also just love talking about your story, so it's fun to dig back into it.

PAULINE:Well, yeah, if there was one thing back in the manuscript, well, in the writing of it, which I really wanted to share with you, because this was important to me. I think when I first sent you through the manuscript, and with all my work up until that point, and one of the questions that you asked many, many, many times was: "How does this make Sarah feel?" Okay. Now, because I've written it in first person, how she feels is really important. But I'd edited a lot of that out because I didn't think it was the right thing to put in. So when you kept coming back at me: "How does this make her feel? How does she react? What does she think about this?" That actually gave me permission to say, "Yeah, actually, this is what I need to say." And I'm just gonna read what I wrote down because it worked. Okay, so you actually gave me back Sarah's voice, and in turn my voice. Okay, because I had edited all that out in trying to get things right. And this was a game-changer for me. Because for the first time in years, I thought, "Yes, this is what I want. And someone is telling me that it's not only right but necessary." So suddenly I could bring Sarah to life. And that just made all the difference. So thank you.

SAVANNAH:Wow. Oh my gosh. I don't know why that just made me a little emotional, but it did. I love hearing that, 'cause that's why we all wanna write. We want our voice to be heard. We want what we have to say to be heard. So that is a very special thing. You just gave me a very special gift. Thank you.

PAULINE:Oh, thank you. Because I found Sarah.

SAVANNAH:Yeah, I love that.

PAULINE:I gave her back her voice.

SAVANNAH:Yes, and her voice is so needed. I think she's a great character. And I'm very excited for other readers to meet Sarah because we've been with her for a while. You way longer than me. Okay, so after we went through that manuscript evaluation, how did you decide it was time to start querying, and what was that like?

PAULINE:Okay, so yes, the query part. Well, after I left with you and we got all the structure right, and I knew it was right. Didn't finish, but I found another editor here in Australia to help me with the line editing. And we went through, because one of the things we needed to do was get the word count down. Now, I think at that stage that I'd finished, it was sitting at around 116,000 words. Now, this being a debut novel, that was way too big. So I needed to cut. So I worked with an editor here close by. So right, we need to cut words out of this. She got it down to I think around 98,000. And then again because I learn from application, after seeing what she did, I was able to get it down to 96,000.

SAVANNAH:Wow.

PAULINE:So that was my end. Yeah, That was my final. I thought, "I just can't take anymore out of this. It's down to the bare bone. But yeah, that's what it should be. I was willing to sacrifice a scene if I needed to.

SAVANNAH:Ooh. Did you have to do that?

PAULINE:No, I didn't.

SAVANNAH:Okay. Good.

PAULINE:So all the scenes are in there. Once we got to that part, and then I've checked, checked, checked, checked, checked about a million times over, we were ready for the querying process. And this was, oh my God, this was a journey and a half. So I have to now write 96,000 words, you know, 100 words and 200 words and sum it all up. I did a lot of research on how to write a synopsis. I still don't know if I've got it right. but I did find one. But I must have a novel of query letters and synopses that I've written. Seriously, this was a very intense part of it. But that's okay. We worked through it. So I've worked out a query package. I had a whole query package. The most difficult thing for me was finding comparable titles. Because they need to be with the big five publishers and within the last three years. And there's not a lot out there that is similar to mine. Which is good for me as far as originality goes, but not so good when an agent is trying to place it with someone. So that was tricky. I can't even remember if I, I think I started just going down the young adult route. Because one thing with this book, we didn't end up selling it as a young adult book, although it is aimed at young adult

readers, and it does have young adult elements in it. It also suits a broader, wider audience as well, because of the number of characters and the ages of my characters. So I think perhaps I was querying the wrong way, sticking to just young adult. I should have actually gone a different path there. So in the querying process, that's the path I went down was to young adult. I put together my query package. I found relatively close titles that I thought would suit, and started researching agents. because my, you know, goal was find an agent, preferably in America because the story is set in America, in California. And yeah, do what every other author out there has done: get an agent, get published.

SAVANNAH:No big deal, right?

PAULINE:Yeah, no big deal. No, I knew it would, I was prepared for it to take some time. What I wasn't prepared for was how long it would take me every time I sat down to submit to an agent. I would spend hours pulling together and personalizing each query packet. So I do this every day for a month. And so I'm doing my head in here going, "I'm spending so much time just personalizing these query packages. Because if you find an agent, first you've gotta find their name so that you can address them by their name. You need to go through their wishlist to make sure what you're sending them is what they are requesting. You need to put together, I think I had three different versions of synopsis depending on what they required, whether it be short, medium, long. Then all my comparative titles. And then you get questions like, which I thought these questions were really silly. "Why are you the best person to write this book?" I mean, like what do you want me to say here? Of course I'm the best person to write this book because this is my idea.

SAVANNAH:You're like, "Because I did."

PAULINE: Cred că ceea ce cer ei este că dacă ai scris povestea despre o rachetă care zboară spre Marte, ai fost pe o rachetă care zboară spre Marte? Cred că asta au întrebat. Nu am putut să răspund foarte bine la aceste întrebări pentru că nu am făcut lucrurile pe care le-am făcut în cartea mea. Asta e tot în imaginația mea. Am creat totul. Deci erau întrebări dificile. Așa că am trimis posibil 30 de întrebări la începutul anului, în jurul valorii de luna ianuarie. Deci a fost o lună cu adevărat intensă. Și am ajustat fiecare interogare, fiecare articol din pachet în funcție de agenți. Acum, unele răspunsuri ar reveni în 24 de ore și ar spune: „Da, ne place povestea, dar nu este pentru noi”. Și am primit asta de mai multe ori. "Ne place povestea. Pur și simplu nu este potrivită pentru noi. Dar noroc să o trimitem în altă parte." Sau nu ai primi niciun răspuns, cum ar fi răspunsul zero. Așa că începi, da, să-ți pierzi încrederea. Și trebuie să recunosc că mi-am pierdut multă încredere crezând că nu sunt un autor de renume. Am făcut toate aceste lucruri. Am toate aceste realizări în scrisul meu de nuvele. Am lucrat foarte mult la acest roman. Este o poveste grozavă. Am probleme să-l vând, pentru că, într-adevăr, nu sunt nimeni pe lume. Așa că îmi pierdeam încrederea. De asemenea, în același timp, când întrebam în același timp, existau probleme mari în industria editorială. Și au existat părăsiri în masă ale agenților de la editori de pretutindeni. Iar autorii erau abandonați. Și citeam toate aceste tweet-uri pe Twitter, cu autori care spuneau dintr-o dată că și-au pregătit cartea și agenții lor au plecat și au plecat, iar acum sunt blocați. Și apoi ai avut alți editori care au contactat acești autori spunându-ne: „Trimite-ne lucrarea ta. O vom arunca o privire”. Citesc toate aceste postări și trebuie să fiu sincer, m-am speriat. M-am gândit: „Nu vreau să fiu unul dintre acei autori”. Nu vreau să-mi fi turnat inima și sufletul în asta și am muncit atât de mult ca să am un agent și să plec din cauza a ceea ce se întâmplă în viața lor și în industrie. Și asta m-a speriat. Așa că pentru prima dată m-am gândit la autopublicare. Dar asta m-a speriat și mai tare.

SAVANNAH: Doamne.

PAULINE: Da.M-am gândit, bine, aș putea să o fac. Am mijloacele de autopublicare, dar nu am cunoștințele. Doar că știam, chiar și fără să mă uit la el, că nu puteam face asta. Și după ce am lucrat cu editorul meu de acum și am văzut tot ce am făcut, îmi scot pălăria în fața oricărui auto-editor - este atât de multă muncă. Bine, așa că am ajuns aproape de fund în faza de interogare. Și m-am uitat la cartea mea și m-am gândit: „Ok, fie mă autopublic, fie continui să întreb, ceea ce ar putea dura pentru totdeauna. Sau te voi pune în sertar. O să tipăr eu o copie și doar te bag sub la pernă”. Asta e până la punctul în care am ajuns. Și apoi m-am gândit: „Stai, de ce nu încerc editorii mici?” Și celălalt lucru pe care mi-l doream, pentru că mă întrebam în America și, după ce am văzut toată neliniștea din industria editorială de acolo, am început, pentru că eram speriată, m-am gândit: „Chiar vreau să fac editor aici, în Australia. Da. , chiar dacă povestea este plasată în America, vreau ca oamenii să alerge în spatele ei aici, în Australia, cu mine, pentru că asta mă va face să mă simt mai confortabil. Parcă nu am 20 de ani, așa că nu vreau să îndesc asta sus, știi. Nu este ca și cum aș putea zbura în America pentru a rezolva o problemă. Așa că, dintr-o dată, găsirea unui editor australian a fost în fruntea listei mele.

SAVANNAH: E atât de interesant.

PAULINE: Da, și m-am gândit: „Și la cine să mergi mai bine decât la Black Hare Press?”Știi, de ce nu m-am gândit la asta mai devreme?

SAVANNAH: E minunat.

PAULINE: Acum e Black Hare Press.Da, așa că Black Hare Press, le-am vândut povestiri în ultimii ani. Ei sunt doar tribul meu. Și publică ficțiune horror și speculativă întunecată și fac o mulțime de antologii de nuvele. Ei fac multe lecturi scurte. Ei scot romanete. Sunt un mic editor independent australian.

SAVANNAH: Ce distractiv.

PAULINE: Și ei muncesc la fel de mult ca mine.

SAVANNAH: Da.Sună ca o potrivire perfectă.

PAULINE: Ei bine, din cauza tuturor vânzărilor mele de povestiri cu ei, am dezvoltat o relație cu ei.Și știam că pot avea încredere în ei. Și așa că, de fapt, le-am spus, le-am trimis un mesaj și le-am spus: „Puteți, vă rog, să mă salvați de acest proces de interogare?” Publică-mi cartea.

SAVANNAH: Ești ca... e groaznic acolo!

PAULINE: Da, pentru că până atunci eram la fund.Așa că mi-au cerut să-l trimit, ceea ce am fost foarte surprins. De fapt, am spus: „Ei bine, stai o secundă. Acesta nu este ca ceea ce publicați”. Și ei au spus: „Nu, nu, trimite-l”. Așa că iată-mă pe mine însumi să renunț la o afacere de publicare. Oh, Doamne. Nu pot face asta mai bine.

SAVANNAH: Doamne.

PAULINE: Așa că am trimis cartea.Și 12 săptămâni mai târziu am primit acel e-mail pe care fiecare autor îl iubește absolut. Și a fost un da. Iată contractul.

SAVANNAH: Și îți amintești, cum ar fi să stăm în acel moment pentru o secundă.Deci ce făceai când ai văzut e-mailul? Nu ai crezut la început?

PAULINE: Cred că am strigat.Cred că s-ar putea să fi plâns. Nu sunt sigur. Cred că am făcut totul. Da, cel mai bun sentiment din lume. A fost, da, doar punctul culminant al tuturor. M-am gândit: „O, Doamne, am făcut-o”. Știi, aici am un editor pe care îl cunosc. Sunt în Australia. Am mai lucrat cu ei și știu că muncesc la fel de mult ca mine. Am încredere în ei cu totul. Dar cel mai bun lucru este că, deși sunt în Australia, au legături și în America.

SAVANNAH: Oh, gata.

PAULINE: Așa că acesta a fost chiar și bonusul pentru mine, pentru că această carte o vizam pentru publicul american și iată-o în curtea mea.

SAVANNAH: Corect, și știi ce e amuzant, este ca prin ceea ce trece un personaj, corect, unde este ca și cum ai obține ceea ce îți dorești într-un mod la care nu te-ai așteptat niciodată.

PAULINE: Da.Deci toate drumurile duc la Roma. Da, acesta m-a condus direct la Black Hare Press și nu am fost mai fericit. Nu aș putea fi mai fericit. Iubesc absolut acest editor. Ei au produs cea mai frumoasă și uimitoare carte cu aceasta. Și da, sunt foarte, foarte fericit. Probabil că va fi acum pentru tot restul vieții mele. Și coperta e foarte frumoasă. Îmi place.

SAVANNAH: Și sunt și imagini la începutul fiecărui capitol, nu?

PAULINE: Am o poveste bună despre acele imagini.

SAVANNAH: Să auzim.

PAULINE: Deci, așa cum am vorbit, vorbesc mult despre personajele mele și cât de reale sunt pentru mine.De fapt, i-am cerut fiicei mele să-mi creeze niște lucrări de artă. Am vrut doar un poster cu personajele mele pe perete. Asta e tot ce mi-am dorit. Și i-am spus: „Poți să o faci doar în siluetă?” Știi, așa că nu trebuie să dea trăsături faciale și tot. Așa că a plecat și s-a întors cu aceste mici desene ale personajelor mele pe care le-a creat pe ea, știi, și a spus: „Ce părere ai despre acestea?” „O, Doamne, acestea sunt minunate.” Acum, nu știu, dacă cineva se uită pe site-ul meu, vei vedea o mulțime de imagini cu personajele mele. Toate sunt sub formă de siluetă și pe fundaluri diferite, ceea ce am făcut noi. Așa că, pentru că le-am iubit atât de mult, am spus: „Le pot trimite editorului meu?” Ei bine, am făcut-o.

SAVANNAH: Doamne.

PAULINE: Și i-au iubit atât de mult.

SAVANNAH: E atât de tare.

PAULINE: Deci fiica mea este acum creditată în imaginile interne și are toate imaginile ei mici ca titluri de capitol.Și în ebook, aveți imaginea completă. Iar pe capacul jachetei, în funcție de unde o treci, există și personajele acolo. Și apoi toată promoția noastră este toate imaginile ei. Ei bine, nu toate. Adică, cu siguranță o mare parte dintre ele. A fost atât de plăcut să o am pe fiica mea implicată în asta, când ea a mers mult în această călătorie cu mine și a fost o mare inspirație pentru multe dintre trăsăturile personajelor mele. Da.

SAVANNAH: Este atât de distractiv.Și cu siguranță vom crea un link către site-ul dvs., astfel încât oamenii să poată verifica asta. Pentru că cred că imaginile au un impact foarte mare și sunt impresionat că fiica ta ar putea face asta. Este uimitor. Dar cât de tare este? Asta îl face și mai special.

PAULINE: Da, a fost o studentă la artă câștigătoare.A câștigat un premiu pentru artă la școală. Ea a fost întotdeauna foarte artistică. Așa că se joacă cu micul ei iPad pe care îl are cu toată această artă și îi place să creeze. Și tocmai a făcut o treabă grozavă cu ei.

SAVANNAH: Da, e atât de tare.Sunt poze grozave. Deci cred că e special. Bine, așa că ți-ai găsit casa, a fost grozav. Am avut o întrebare pentru tine. Pentru că mulți dintre scriitorii cu care lucrez, parcă ar avea asta, să zicem că încep să primească respingeri, iar apoi sunt cam de genul: „Ei bine, am crezut că este bine, iar editorul meu sau antrenorul meu de carte mi-a spus. era gata, iar acum nimănui nu-i place”. Sunt sigur că unele dintre acele gânduri ți-au trecut prin cap în acel moment.

PAULINE: Oh, absolut.Știi, exact acele gânduri, pentru că am publicat o mulțime de lucruri de-a lungul anilor. De asemenea, știi că doar pentru că povestea ta este respinsă nu înseamnă că nu este deloc bună.

SAVANNAH: Exact.

PAULINE: Da, editorii vor primi sute de trimiteri în fiecare zi.Și îmi plac statisticile. Bine, îmi plac statisticile. Și puteți aplica acest lucru și pentru trimiterile de povești. Dar când făceam concursuri de nuvele și scriam povestiri, eram într-un grup de aproximativ 30. Și trebuia să scriu o poveste pentru a fi îndemnată și să o am într-un anumit timp. Bine, acum, aici intră statisticile mele. Din acei 30 de oameni, probabil, da, cinci nu o vor termina la timp și vor rata termenul limită. Bine, deci elimină 25. Din cei 25, vei mai avea cinci care pur și simplu nu creează o poveste. Bine, deci se reduce la 20. Atunci vei avea oameni care creează o poveste, dar este plină de erori. și atunci vei avea un anumit procent că este în afara subiectului, este în afara temei. Au ratat promptul. Practic, vei ajunge la, dacă ai făcut totul bine, te vei găsi în top 8%, bine? Și acolo a fost întotdeauna scopul meu, să ajung inițial în top 8%. În acei 8%, se va reduce la idei și se va asigura că totul acolo este perfect. Deci ăsta e meșteșugul tău de a scrie. Asta te va reduce până la poate 3%. În acei 3%, dacă ai ajuns atât de departe, atunci vei spune trei povești care sunt absolut de top, bine? Nu e nimic în neregulă cu ei. Oricare dintre ei ar putea câștiga. Se va reduce cui îi place cel mai mult povestea ta, ce rezonează cu acel judecător care o judecă. Și acum, acesta mi s-a părut foarte important, pentru că uneori, în competiții, mă duceam să cercetez cine sunt arbitrii și să aflu ce le place să citească.

SAVANNAH: Uau.

PAULINE: Și asta uneori m-ar ajuta să trec peste linia de 1%.

SAVANNAH: E foarte tare.

PAULINE: Da, și același lucru este valabil și cu publicațiile de nuvele.Dacă un editor lansează un apel, aflați cine este editorul. Aflați ce le place să citească. Vezi ce au publicat înainte. Și să nu scrie exact ca ei desigur. Dar dacă scrii ceva ce le place să citească, îți mai mari șansele de a fi luat.

SAVANNAH: E inteligent.Și știi, îmi place ce ai spus despre acele statistici, pentru că adesea le voi spune scriitorilor ceva asemănător. Este ca și cum dacă îți stăpânești meșteșugul, vei scrie și scrii o schiță care funcționează, corect, e ca și cum ar fi bine structurat. Chiar dacă nu este perfect, dacă trimiți ceva care funcționează, ești deja cu mult înaintea jocului, știi? Și apoi este cam din acel punct, ce face povestea ta unică. Dar cred că este exact...

PAULINE: Uneori este personal.

SAVANNAH: Da, și dacă, știi, un agent sau o editură sau orice altceva, ar putea fi plini într-o anumită categorie, sau ar putea, știi, să fie atât de multe motive care nu înseamnă că ceva este rău personal sau greșit în legătură cu povestea ta.

PAULINE: Da, dacă ai bifat toate căsuțele, ai făcut totul bine și nu este nimic în neregulă cu povestea ta și pur și simplu este să găsești acea persoană care o iubește.Și vei citi asta tot timpul. Este nevoie doar de o persoană și apoi ești bine. Da. Bine. Ei bine, poți ajuta la găsirea acelei persoane pe care să o publice înainte. Și da, atunci când vine vorba de etapa de interogare, nu trimiteți interogări nimănui. Chiar trebuie să-ți cercetezi ce le place și ce caută. Și apoi ține-ți degetele încrucișate că este al tău.

SAVANNAH: Corect, și nu renunța.Știi, fii deschis și la, așa cum ai crezut în afara cutiei, și vreau să spun, a ieșit perfect.

PAULINE: Da, știi, pentru că toată lumea vrea să obțină un agent.Toată lumea crede că este în chestie. Nu cred neapărat asta. Am condus propria mea afacere în ultimii 20 de ani. Sunt destul de capabil să fac o mulțime de lucruri de afaceri. De asemenea, am lucrat cu editori individual și am dezvoltat o relație foarte puternică. Când m-am speriat după ce am citit toate lucrurile pe care le citeam, chiar m-am întrebat, vreau măcar un agent? Știi, și de fapt am ajuns la concluzia că nu știu. Nu vreau un agent. Sigur, ar fi de ajutor în toate aceste lucruri. Dar chiar acum, acolo unde stau, am un editor cu care am lucrat în fiecare pas al drumului și nu am nevoie de un agent care să mă ajute să fac asta. Așa că mi-am găsit potrivirea perfectă pentru mine.

SAVANNAH: Asta e grozav.

PAULINE: Și sunt sigur că, știi, există oameni acolo care își doresc un agent.Și uite, hai să fim sinceri. Dacă vrei să iei un agent și s-ar putea să intri în top cinci, iar cartea ta se va vinde cu milioane de exemplare mai multe decât, știi, ce poate a mea, dar asta nu a fost atât de important pentru mine. Aveam nevoie de un editor cu care să lucrez în primul rând, înainte de orice. Și am găsit asta.

SAVANNAH: Ei bine, și cred că, știi, asta se întoarce doar că fiecare are propriul său obiectiv specific.Ei au avut propriile lor metri de ceea ce sunt dispuși să suporte, ceea ce sunt dispuși să facă. Știi, pentru că unii oameni, așa cum ai spus, ai trimis aproximativ 30 de interogări personalizate care au durat o veșnicie, nu?

PAULINE: Ceea ce nu este nimic cu adevărat, în comparație cu ceea ce unii trimit: sute, da.

SAVANNAH: Dar unii oameni, ca limita de 30 de ani.Alți oameni ar trimite 300 și încă este distractiv pentru ei. Știi, fiecare are o limită diferită, așteptări diferite, obiective diferite, priorități diferite. Deci cred că asta e doar că ai aterizat în locul perfect pentru tine.

PAULINE: Da, și uită-te la vârsta mea.Nu este ca și cum aș avea 20 de ani și aș putea interoga această carte în următorii 10 ani, știi. Parcă aș fi în 50 de ani. Nu aveam să mai petrec încă trei ani încercând să întreb asta. Nu, fie a fost auto-publicare, fie a urmat calea pe care am mers să scot această carte acolo, ca să pot merge mai departe. Pentru că mental, trebuia să merg mai departe. În timp ce făceam toate chestiile astea de interogare, chiar nu puteam scrie altceva, deoarece capul meu era atât de blocat în faza de interogare. Deci asta nu m-a ajutat nici ca scriitor.

SAVANNAH: Da.Ei bine, și este important să-ți scoți lucrurile acolo, pentru că nu ai lipsă de idei. Deci, știi, la următorul lucru.

PAULINE: Cu siguranță, așa că îmi doream foarte mult să merg mai departe.

SAVANNAH: Da, și vorbind despre următorul lucru, cum ar fi la ce lucrați acum?

PAULINE: Ei bine, de obicei încerc să îmi stabilesc niște mici obiective pe tot parcursul anului.Și pe măsură ce am aflat ce publicații există, păstrez anumiți editori acum cu care îmi place să lucrez sau cu care aș dori să lucrez. Așa că am devenit mai specific în asta. Așa că tocmai am terminat încă două povestiri mici, pe care le-am trimis în lume. Am fost atât de consumat cu toată ziua lansării în acest roman, cu acest roman. Apoi, asta este încă în desfășurare, de care cred că am cam depășit, prin acea zonă în acest moment. Chiar vreau să revin în cartea a doua a acesteia.

SAVANNAH: Da, e foarte distractiv.

PAULINE: Pentru că stă acolo, așteaptă să mă întorc.Și este cu adevărat interesant: acum chiar pot lucra la asta. Povestea este scrisă. Am lucrat puțin la el anul trecut, dar chiar nu l-am putut începe până nu l-am terminat 100% pe acesta, ceea ce acum l-am făcut. Așa că „Memories Don’t Lie” este acum povestea de fundal pentru următorul meu roman.

SAVANNAH: Așa este.Da, și știi, porți atât de multe instrumente noi în acea carte a doua, doar pe parcursul procesului, iei mereu instrumente noi. Așa că cred că va fi o experiență distractivă.

PAULINE: Va fi.Am învățat atât de multe doar scriind acest roman, încât, da, pot să duc totul înainte. Așa că sper că următorul nu mă va lua atât de mult.

SAVANNAH: Da, cu siguranță nu va mai fi, știi, 10, 12 ani din nou.

PAULINE: Da.

SAVANNAH: Dar bine, deci există cuvinte de înțelepciune ca despărțire pe care vrei să le împărtășești, sau ceva pe care vrei să le subliniezi pentru oamenii care ar putea dori să fie în pielea ta într-o zi?

PAULINE: Nu renunța.Da, dacă ai un vis, urmărește-l, pentru că visele devin realitate. Dacă a mea s-a împlinit, oricine se poate împlini. Este totuși o muncă grea. Chiar trebuie să faci sacrificii în propria ta viață pentru a realiza, știi, visul pe care ți-l dorești. Și este multă muncă grea. Și vor fi eșecuri. Dar există întotdeauna o soluție, la fel ca o groapă a complotului. Dacă găsești o gaură a complotului în viața ta, poți să o rezolvi, da.

SAVANNAH: Așa este.

PAULINE: Cred că cel mai important lucru și a fost ceva pe care tocmai l-am împărtășit ieri pentru că m-am gândit doar ieri, a fost primul proiect pe care l-ai scris este doar ideea.Și editarea este cea care te ajută să găsești povestea. Și asta a fost atât de adevărat în cazul meu.

SAVANNAH: Da.Cred că, da, asta e, știi, tocmai am făcut un episod de podcast săptămâna aceasta despre perfecționism și nici măcar să încerc să devin perfect din prima încercare pentru că nu o vei face niciodată. Așa că cred că sunt atât de mulți oameni care trebuie să audă asta. Așa că o să te mai întreb o dată.

PAULINE: Bine, deci prima schiță este doar ideea.Editarea este cea care vă ajută să găsiți povestea.

SAVANNAH: Deci cuvinte de înțelepciune.Ai auzit primul aici.

PAULINE: Acestea sunt cuvintele mele de înțelepciune astăzi.

SAVANNAH: Da, îmi place.Și îți mulțumesc foarte mult pentru că ne-ai împărtășit toată povestea ta, pentru că știu că au fost denivelări pe drum, nu?

PAULINE: Au fost atât de multe denivelări.

SAVANNAH: Nu totul este strălucitor și perfect pe tot parcursul, dar uită-te unde ești acum și cartea ta e în lume.Și alți oameni o vor întâlni pe Sarah, ceea ce este atât de interesant.

PAULINE: Și sper că ei o iubesc la fel de mult ca mine și ca și tine.Un lucru despre această carte: are elemente întunecate în ea, dar întotdeauna am constatat că este foarte înălțătoare. Și sper că cititorii mei sunt încurajați după ce citesc asta.

SAVANNAH: Cred că da, pentru că există acel mic, știi, e vorba de speranță, nu?Și cum venim împreună și, știi, înfruntând băieții răi, putem face lucruri mari.

PAULINE: Da, unul dintre personajele mele mici, am avut o mică zi de lansare online săptămâna trecută cu Black Hare Press, pe care oamenii se pot întoarce și pot derula, toate discuțiile despre asta, dacă vor să aibă un pic de o scurtă privire asupra numeroșilor autori Black Hare Press.Deci, într-una dintre acestea a fost un cadou pentru o imprimare de caracter. Și era una dintre amprentele fiicei mele cu personajele mele. Și i-am adăugat o mică legende: „Cu prieteni ca aceștia nu vei avea niciodată dușmani”.

SAVANNAH: Aww.

PAULINE: Da, cam asta le rezumă.

SAVANNAH: Așa este.Da, este un citat grozav de despărțire, Pauline. Iubesc aia. Și, așadar, vom trimite un link către unde pot viziona asta dacă doresc. Și atunci unde te pot găsi oamenii pe internet?

PAULINE: Deci pot merge pe site-ul meu, care este paulineyates.com.Și asta conține totul despre „Memories Don’t Lie”, toate linkurile de acolo, precum și toate celelalte publicații ale mele. Veți găsi și linkurile către acea carte „Schimbări” cu Metaphorosis despre care vă vorbeam. Deci, dacă cititorii caută o perspectivă mai mică asupra procesului de editare cu, știți, editorii de nuvele, aceasta este o carte foarte grozavă de citit, deoarece conține toate studiile de caz. Da. Acolo mă vei găsi. Și apoi are toate linkurile mele sociale și totul, toate linkurile mele Amazon, toate linkurile mele către cărți. Are totul acolo.

SAVANNAH: Bine, deci vom trimite un link către site-ul tău în notele emisiunii și toate celelalte chestii distractive.Și îi încurajez pe toți cei care ascultă să meargă să-i spună puțin lui Pauline. Du-te salută-o. Uită-te la cartea ei. Și da, doar mulțumesc mult, Pauline. Vă mulțumim că ne împărtășiți toate acestea!

PAULINE: Mulțumesc că m-ai primit!

Gânduri finale

Sper că conversația mea cu Pauline te-a inspirat să te aprofundezi și să continui – să continui să lucrezi la povestea ta și să crezi în povestea ta,chiar dacăai lovit niște scăderi de viteză pe parcurs sau primești respingeri atunci când întrebi. De asemenea, sper că veți încerca să scrieți nuvele! Acesta a fost concluziameapreferată din discuția mea cu Pauline – că a folosit povestirile scurte pentru a-și exersa și a-și perfecționa meșteșugulși pentrua explora, de asemenea, diferite genuri.

Pentru a afla mai multe despre Pauline și pentru a obține toate detaliile despre romanul ei de debut, Memories Don't Lie, consultați site-ul ei aici. De asemenea, puteți consulta nuvela pe care a menționat-o, The Secret Keeper, în această ediție a revistei Metaphosis.

Dacă doriți să aflați mai multe despre cursul meu Notes to Novel – și despre cum vă poate ajuta să finalizați prima schiță – puteți face clic aici pentru a obține toate detaliile!