Cele 7 principii ale dialogului puternic

Scriitorii se luptă adesea să scrie dialoguri. În această postare, ne uităm la cele șapte principii ale unui dialog puternic.

În ficțiune, dialogul este cel mai aproape de acțiunea unei povești pentru că este singurul element care are un raport de 1:1 cu timpul real. Este metoda prin care ne apropiem cel mai mult de a arăta cu adevărat cititorului povestea decât de a le spune despre ea.

Așadar, este necesar să fim cel puțin conștienți de convențiile dialogului, astfel încât să le putem folosi în mod corespunzător, sau să le rupem în mod intenționat dacă alegem să adoptăm o abordare mai stilizată.

Să aruncăm o privire asupra principiilor unui dialog puternic!

Sfat: Învață să scrii un dialog mai bun cu The Dialogue Workbook

Cele 7 principii ale dialogului puternic

1. Dialogul este acțiune

Fiecare schimb de dialog ar trebui să creeze un ritm de acțiune/reacție care progresează scena. Sub fiecare linie de dialog, cititorul trebuie să simtă dorința unui personaj, intenția de a promova această dorință și acțiunea către un anumit scop. Dialogul ar trebui deci să fie o extensie a dorinței unui personaj prin acțiune: personajul spune ceva pentru a încerca să obțină ceea ce își dorește.

Dacă ceea ce spun ei este o discuție pur informală, nemotivată, renunțați. Dacă personajul și-a exprimat deja punctul de vedere sau dacă dialogul personajului nu este o încercare de a-și promova propria agendă, probabil că este un dialog prost.

2. Gestionați expunerea în dialog

Analizați expunerea, puțin câte puțin, împărtășind doar ceea ce cititorul trebuie să știe atunci când are absolut nevoie și vrea să o afle. Și orice ați face, nu lăsați niciodată un personaj să spună ceva ce știe deja atât el, cât și persoana cu care vorbesc.

De ce?

Pentru că nimeni nu face asta în viața reală; pentru că, evident, este spus doar în beneficiul cititorului care ascultă.

Și când cititorii simt că personajele spun ceva pur în folosul lor, ceva care altfel nu este motivat, își vor da seama că le sunt hrănite informații pentru că autorul nu are încredere în ele să citească printre rânduri.

În cele din urmă, îi va scoate pe cititori din poveste.

3. Dialogul este muzică — Execută-l!

Multe dintre aceleași principii ale muzicii, inclusiv ritmul, cadența, tonul și volumul, se aplică și dialogului.

Dar de unde știi dacă dialogul pe care l-ai scris este muzică sau zgomot?

Ușor: executați-o.

Citiți cu voce tare dialogul pentru a auzi cum sună. Dacă sună ciudat cu voce tare, dacă continuați să bâjâiați anumite rânduri, revizuiți acele secțiuni până când le puteți citi fără probleme.

4. Dialogul nu este vorbire

O greșeală comună este să scrii un dialog care sună ca vorbirea umană obișnuită. Adevărul este că conversațiile reale sunt neîndemânatice, întrerupte, tangențiale și întortocheate - toate lucrurile pe care nu ar trebui să fie dialogul. Deci, scăpați de majoritatea pauzelor și „ums”.

Noi, scriitorii, ne străduim pentru verosimile, nu pentru haosul realității. Povestirea este o artă, până la urmă. Este în regulă să vă luați câteva libertăți creative pentru a crea o bucată de dialog uimitoare.

5. Utilizați dialogul indirect

Contrar credinței comune, în viața reală oamenii vorbesc rar doar pentru a se exprima, ci pentru a obține ceva, de obicei pentru a obține ceva de la persoana cu care vorbesc.

Dacă îți poți da seama ce vrea personajul tău, vei ști întotdeauna care ar trebui să fie dialogul lor. Dar ai grijă ca un personaj să nu ceară exact ce vrea sau să spună cum simte. De obicei, oamenii își împărtășesc sentimentele cele mai profunde și gândurile cele mai intime doar în timpul momentelor private, intime și cu cineva despre care simt că le-a câștigat încrederea.

Astfel, dacă textul și subtextul sunt unul și același, dialogul se va simți înclinat și nefiresc.

Împingând acest concept mai departe, personajele ar trebui rareori să răspundă la o întrebare, afirmație sau comandă direct, ci mai degrabă, oblic.

Un exemplu de clișeu în acest sens ar fi un tată și o fiică care își iau rămas bun după ce o lasă la facultate.

În loc de un „Te iubesc, dragă” în lacrimi, probabil că va spune ceva de genul „Bine, puștiule, fii în siguranță acum”.

Ea își menține calmul și îi spune: „Hărțuiește-mă până la capăt, nu?

Dar când se îmbrățișează? Ei bine, s-ar putea să se îmbrățișeze puțin mai tare, puțin mai mult. Poate că ea se retrage, spunând ceva de genul „Gah, mă sufoci” și îl împinge pe umăr.

El știe ce înseamnă ea, ea știe ce vrea să spună el și noi știm ce înseamnă ambele. Chiar și așa, ei comunică indirect adevărul despre cum se simt.

6. Umor în dialog

Nu ezitați să folosiți umorul pentru a vă stimula dialogul. Este nevoie doar de niște exagerări selective:

1. Dacă ceea ce se întâmplă este oarecum grav sau greu, cereți unui personaj să răspundă cu un dialog care este o subestimare majoră.
2. Ceva banal? Pune-i să reacționeze exagerat.
3. Dacă cineva spune ceva neglijent sau minte clar, ironia sau sarcasmul este o alegere bună pentru răspunsul celuilalt personaj în dialog.
4. Dacă scrii un personaj care este puțin lent sau năucit, cere-i să afirme ceea ce este evident ca și cum ceea ce a spus este semnificativ, util sau profund.

7. Dialogul Caracterizează

Lăsați personajele să vorbească în limbajul lor natural bazat pe mediul sociocultural și momentul lor istoric particular. Când un personaj folosește un jargon nenatural sau un limbaj anacronic, riști să scoți cititorii din poveste.

Luați în considerare și acest lucru:

1. Este personajul agitat sau inconfortabil? Dialogul lor va fi probabil concis și tăiat, atât la nivel de dicție, cât și de sintaxă.
2. Sunt calmi, confortabili, în largul lor? Este mai probabil ca dialogul lor să se întindă și să divare puțin.

Nu faceți greșeala pe care o fac mulți scriitori începători și puneți-vă personajele în mod constant solilocizând unul cu celălalt.

Excepții

Amintiți-vă, acestea nu sunt reguli stricte și rapide, ci principii directoare.

1. Wes Anderson scrie în mod intenționat dialoguri în care fiecare personaj spune exact ceea ce gândește, cum simte și ceea ce își dorește cât mai direct posibil. Apoi, atunci când personajele au ceva cu adevărat important de spus, se țin în spate, se acoperă și vorbesc despre ceea ce spun. Practic, el inversează tot ceea ce am recomandat aici, cu excepția principiului că dialogul este acțiune spre un scop. Și acest lucru funcționează pentru că Anderson este în concordanță cu dialogul său extrem de stilizat, folosind lipsa subtextului în primul rând pentru râs, apoi folosind un dialog indirect mai subtil pentru a arăta că un personaj se simte vulnerabil.
2. David Lynch răstoarnă în mod intenționat toate principiile de mai sus din două motive: uneori pentru râs, dar mai des scrie dialoguri nefirești, pentru a adăuga un sentiment de neobișnuit ororii sale suprarealiste. Făcându-și personajele să vorbească în acest fel, el avertizează subtil publicului că ceva nu este foarte în regulă aici.

Cuvântul Final

Indiferent de calea pe care o luați, indiferent dacă scrieți dialog convențional sau stilizat, amintiți-vă că dialogul trebuie să servească în primul rând poveștii pe care o spuneți; nu trebuie să atingă înălțimile lui Aaron Sorkin sau David Mamet.

De fapt, Mamet însuși insistă că atâta timp cât dialogul tău se naște dintr-o dorință de caracter cu adevărat motivată, probabil că va fi bine.

De unde știe el?

Uşor.

Citim și urmărim tot timpul traduceri ale unor dialoguri frumoase cândva. Atâta timp cât putem înțelege și crede motivația personajului pentru ceea ce spune, modul în care spune că nu este la fel de important.

Acum ieşi acolo şi scrie!

Sperăm că aceste șapte principii ale unui dialog puternic vă ajută să vă scrieți povestea.

Sfat: Învață să scrii un dialog mai bun cu The Dialogue Workbook

de Oliver Fox

Mai multe postări de la Oliver

1. 4 Rezoluții de scriere romană de păstrat
2. The Holiday Nostalgia-Bomb Plot Generator
3. Cum să utilizați cele 4 tehnici de scriere super simple ale lui Emily Dickinson
4. 7 tehnici esențiale pentru un ritm mai bun în povestea ta
5. Cele 3 principii ale setarii narative eficiente ale lui Janet Burroway
6. Discuția scriitorilor 1: Neil Gaiman
7. Hard sau Soft Worldbuilding: care este potrivit pentru tine?
8. 7 sfaturi pentru a scrie ca Neil Gaiman
9. Cele 4 aspecte ale timpului narativ de Janet Burroway
10. Horror Masters: 3 sfaturi înfricoșătoare pentru a scrie ca Lovecraft, Poe și King

Sfat: Învață să scrii un dialog mai bun cu The Dialogue Workbook