Ce este metrul în poezie? Stăpânește poezia cu ghidul nostru!

Publicat: 2023-06-30

Ce este metrul în poezie? Aflați în ghidul nostru detaliat pentru a începe să scrieți astăzi!

Meter în poezie se referă la structura ritmică a unui vers, care este modelată de aranjarea silabelor accentuate și neaccentuate. Acest model ritmic este o componentă esențială a expresiei poetice, oferind o calitate muzicală și un sentiment de structură care sporește sensul și impactul emoțional al cuvintelor.

Folosind contorul, poeții pot crea o experiență auditivă care completează temele și imaginile poeziei, atragând cititorul într-o implicare mai profundă cu textul. Dar de ce scrie poezii? Există multe motive, cum ar fi exprimarea de sine, creativitatea și angajarea. Continuați să citiți pentru a afla elementele de bază ale metrului în poezie!

Cuprins

  • Bazele metrului
  • Modele metrice comune în poezia engleză
  • Variații ale contorului
  • Evoluția metrului în poezie
  • Autor

Bazele metrului

Ce este metrul în poezie?
Înțelegerea elementelor de bază ale metrului este fundamentală pentru aprecierea și analiza structurii ritmice a poeziei

De-a lungul istoriei literaturii, poeții din diverse culturi și perioade au folosit diverse modele metrice pentru a-și transmite ideile și emoțiile. Aceste modele au evoluat, reflectând mișcările literare în schimbare și sensibilitățile estetice. În timp ce utilizarea contorului poate varia în funcție de tradițiile poetice, importanța sa rămâne constantă ca element de bază al poeziei.

Înțelegerea elementelor de bază ale metrului este fundamentală pentru aprecierea și analiza structurii ritmice a poeziei. Următoarele explică conceptele cheie, inclusiv picioarele metrice, tipurile de linii metrice și procesul de scanare, care formează fundamentul metrului în poezie.

Un picior metric este unitatea de bază a metrului, constând dintr-o combinație de silabe accentuate și neaccentuate. Există mai multe tipuri de picioare metrice întâlnite frecvent în poezia engleză:

  • Iamb: Un iamb este un picior cu două silabe, prima silabă fiind neaccentuată și a doua silabă accentuată (de exemplu, „re-veal”).
  • Trohee : Un trohee este un picior de două silabe cu prima silabă accentuată și a doua silabă neaccentuată (de exemplu, „drăguț”).
  • Anapest: un anapest este un picior de trei silabe, primele două silabe fiind neaccentuate și a treia silabă accentuată (de exemplu, „înțeleg”).
  • Dactil: Un dactil este un picior de trei silabe cu prima silabă accentuată și următoarele două silabe neaccentuate (de exemplu, „murmur”).

O linie metrică constă dintr-un anumit număr de picioare care determină modelul ritmic general al liniei. Tipurile comune de linii metrice în poezia engleză includ:

  • Monometru: o linie cu un picior metric.
  • Dimetru: o linie cu două picioare metrice.
  • Trimetru: o linie cu trei picioare metrice.
  • Tetrametru: o linie cu patru picioare metrice.
  • Pentametru: o linie cu cinci picioare metrice.
  • Hexametru: o linie cu șase picioare metrice.

Scansionarea este procesul de analiză a metrului unei poezii prin identificarea picioarelor metrice și numărarea numărului de picioare din fiecare rând. Pentru a efectua scanarea, încercați următorii pași:

  1. Citiți poezia cu voce tare, acordând atenție tiparelor naturale de stres ale cuvintelor.
  2. Marcați silabele accentuate cu un semn de accent și silabele neaccentuate cu o scurtă.
  3. Împărțiți liniile în picioare metrice pe baza tiparelor de stres.
  4. Identificați tipul de picior metric (iamb, trohee, anapest sau dactil) și tipul de linie metrică (monometru, dimetru, trimetru etc.).

Înțelegând elementele de bază ale metrului, inclusiv diferitele picioare metrice și tipurile de linii metrice, puteți începe să apreciați modelele ritmice complicate care modelează structura și sunetul unui poem. Cunoașterea acestui lucru poate servi și ca fundație pentru explorarea aspectelor mai complexe ale metrului, cum ar fi variațiile de ritm și relația dintre metru și forma poetică. S-ar putea să vă fie utile aceste sfaturi de scris pentru poezie.

Modele metrice comune în poezia engleză

Modele metrice comune în poezia engleză
Poeții în devenire pot experimenta cu alte combinații metrice sau pot folosi variații de ritm pentru a crea un peisaj poetic mai complex și mai dinamic

Poezia engleză prezintă o varietate de modele metrice care contribuie la peisajul său ritmic bogat și divers. Aceste modele metrice comune în poezia engleză prezintă diversele structuri ritmice care contribuie la frumusețea și expresivitatea versurilor. Fiecare model are caracteristici unice, împrumutându-se unor forme, teme și dispoziții poetice specifice. Prin stăpânirea acestor modele metrice, poeții pot crea o gamă largă de efecte ritmice care sporesc impactul emoțional și semnificația operei lor.

În plus față de aceste modele, poeții în devenire pot experimenta și alte combinații metrice sau pot folosi variații de ritm pentru a crea un peisaj poetic mai complex și mai dinamic. Înțelegerea caracteristicilor și aplicațiilor distincte ale acestor modele metrice comune este esențială pentru oricine dorește să aprecieze nuanțele poeziei engleze sau să-și compună versurile. Studiind aceste exemple și explorând gama largă de posibilități metrice, scriitorii și cititorii pot înțelege mai bine arta și măiestria care stau la baza lumii poeziei.

Pentametru iambic

Definiție și structură: pentametrul iambic este probabil modelul metric cel mai răspândit al poeziei engleze. Este format din cinci picioare iambic, fiecare conținând o silabă neaccentuată urmată de o silabă accentuată, pentru un total de zece silabe pe rând. Acest model creează un flux natural, ritmic, care seamănă foarte mult cu engleza vorbită.

Exemple: Pentametrul iambic este utilizat pe scară largă în diverse forme poetice, de la sonete la versuri goale. William Shakespeare, de exemplu, a folosit pentametrul iambic în piesele și sonetele sale. Linia de deschidere a Sonetului 18 este un exemplu clasic: „Să te compar cu o zi de vară?” Un alt exemplu poate fi găsit în poemul epic al lui John Milton „Paradisul pierdut”: „Despre prima neascultare a omului și despre roadă”.

Tetrametru trohaic

Definiție și structură: tetrametrul trohaic este un model metric format din patru picioare trohaice, fiecare conținând o silabă accentuată urmată de o silabă neaccentuată. Acest model creează un ritm puternic, ritmic, potrivit pentru poezia narativă sau dramatică.

Exemple: tetrametrul trohaic este adesea folosit în balade și poezii narative. „Corbul” al lui Edgar Allan Poe este un exemplu excelent al acestui tipar metric: „Once upon a midnight moor, while winged, slab and obost.” Un alt exemplu poate fi găsit în cântecul lui Henry Wadsworth Longfellow „The Song of Hiawatha”: „Pe malurile Gitche Gumee, lângă strălucitorul Big-Sea-Water”.

Tetrametru anapestic

Definiție și structură: tetrametrul anapestic este un model metric care constă din patru picioare anapestice, fiecare conținând două silabe neaccentuate urmate de o silabă accentuată. Ritmul rezultat este plin de viață și energic, făcându-l potrivit pentru versuri pline de umor sau ușoare.

Exemple: tetrametrul anapestic se găsește de obicei în poezia comică sau narativă. „Distrugerea lui Sanherib” a lui Lord Byron demonstrează acest model metric: „Asirianul a coborât ca lupul pe stână”. În plus, dr. Seuss a folosit adesea tetrametrul anapestic în cărțile sale pentru copii, așa cum se vede în „Yertle the Turtle”: „Pe insula îndepărtată Sala-ma-Sond”.

Hexametru dactilic

Definiție și structură: Hexametrul dactilic este un model metric cu șase picioare dactilice, fiecare conținând o silabă accentuată urmată de două silabe neaccentuate. Acest tipar are un ritm puternic, curgător, care se pretează la poezie epică sau narativă. Deși este mai comun în poezia clasică greacă și latină, hexametrul dactilic a fost folosit și în versurile englezești.

Exemple: Una dintre puținele poezii engleze scrise în hexametru dactilic este „Evangeline: A Tale of Acadie” de Henry Wadsworth Longfellow. Un fragment din poem ilustrează modelul: „Aceasta este pădurea primordială, pinii care murmură și cucutele”. Un alt exemplu poate fi găsit în „The Rime of the Ancient Mariner” a lui Samuel Taylor Coleridge: „Este un vechi marinar și el oprește unul din trei.”

Variații ale contorului

În timp ce poeții aderă adesea la modele metrice specifice pentru a crea un sentiment de structură și ritm, ei pot folosi și variații ale metrului pentru a obține diferite efecte artistice. Aceste variații pot introduce un sentiment de surpriză sau tensiune, pot evidenția anumite cuvinte sau fraze și pot contribui la semnificația generală a poeziei. Mai jos este o explicație a diferitelor tipuri de variații ale contorului și rolul lor în crearea ritmului și a sensului.

A. Înlocuiri și abateri de la metrul standard: O modalitate prin care poeții introduc variația metrului este înlocuirea unui picior metric diferit într-un model stabilit. De exemplu, într-o linie pentametru iambic, un poet poate înlocui un iamb cu un trohee sau un spondee (două silabe accentuate). Aceste substituții pot sublinia anumite cuvinte sau pot rupe ritmul obișnuit, atrăgând atenția cititorului asupra anumitor linii sau idei.

B. Rolul variațiilor în crearea ritmului și a sensului: Variațiile în metru pot servi mai multor scopuri în cadrul unui poem. Ele pot perturba regularitatea unui model metric, creând un sentiment de tensiune sau neliniște care reflectă temele sau emoțiile poemului. Alternativ, ele pot oferi ușurare sau contrast, deoarece o pauză sau o schimbare a ritmului poate oferi un moment de răgaz sau poate sublinia o schimbare de ton.

Luați în considerare „The Road Not Taken” al lui Robert Frost, scris în tetrametru iambic cu variații ocazionale. Poezia începe cu un vers care se abate de la tiparul obișnuit: „Două drumuri divergeau într-un pădure galben”. Utilizarea unui spondee („lemn galben”) perturbă ritmul iambic așteptat, atrăgând atenția asupra semnificației decorului și a momentului alegerii.

C. Exemple de variații în poezii celebre: Mulți poeți renumiți au folosit variații ale metrului pentru a-și îmbunătăți munca. În „Macbeth” de William Shakespeare, atmosfera de rău augur a piesei este accentuată de metrul neregulat din cântecul vrăjitoarelor: „Dublu, dublu, trudă și necaz; / Arde foc și bule de ceaun.” Amestecul de picioare trohaice și iambic contribuie la starea de spirit tulburătoare.

Un alt exemplu poate fi găsit în „Pentru că nu m-am putut opri pentru moarte” a lui Emily Dickinson, unde structura predominant iambică a poemului este ocazional întreruptă de anapeste și spondee. Aceste variații creează un sentiment de mișcare și progresie, reflectând călătoria pe care o face vorbitorul cu Moartea.

Variațiile metrului sunt o parte de bază a expresiei poetice, permițând poeților să creeze ritm și sens în munca lor. Folosind cu pricepere substituții și abateri de la modelele metrice standard, poeții pot sublinia anumite cuvinte, pot crea schimbări de ton și pot spori impactul emoțional al versurilor lor. Înțelegerea și aprecierea acestor variații este esențială pentru o implicare mai profundă cu lumea poeziei și cu modurile aproape nelimitate în care poate vorbi experienței umane. Ați putea fi, de asemenea, interesat să aflați despre poezia Rumi.

Evoluția metrului în poezie

Evoluția metrului în poezie reflectă mișcările literare în schimbare, influențele culturale și sensibilitățile estetice de-a lungul istoriei. Poeții greci și latini au folosit forme metrice stricte, cum ar fi hexametrul dactilic și cupletele elegiace în antichitatea clasică. Pe măsură ce poezia a evoluat, au apărut noi modele și forme metrice, modelate de schimbările lingvistice și culturale.

În Evul Mediu, poezia engleză a început să adopte metru față de omologii ei latini și francezi, dând naștere unor forme precum versul aliterativ. Perioada Renașterii a văzut dezvoltarea pentametrului iambic și a sonetului, care a devenit semnul distinctiv al poeziei engleze. În epoca romantică, poeții au căutat o mai mare libertate și flexibilitate, experimentând diverse modele metrice pentru a-și exprima emoțiile și ideile.

Secolul al XX-lea a adus în continuare experimente cu apariția versului liber, care a evitat modelele metrice tradiționale în favoarea unei abordări mai organice a ritmului. Pe parcursul acestor schimbări, semnificația metrului ca aspect fundamental al expresiei poetice rămâne constantă, oferind o bază ritmică pentru arta poeziei.

Meter este o componentă de bază a poeziei, modelându-i ritmul, structura și impactul emoțional. Explorând complexitățile modelelor metrice și evoluția lor, scriitorii își pot aprofunda înțelegerea și aprecierea expresiei poetice și a peisajului său bogat și divers. Pe măsură ce cititorii se angajează în poezie, contorul de înțelegere îmbunătățește legătura cu această formă de artă atemporală.

Ti-a placut acest ghid? Consultați rezumatul nostru de poezii despre primăvară!